3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață îmbibând totul. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid. – Din must.

musti [At: (a. 1749). GCR II, 45/27 / Pzi: ~tesc / E: must] 1 vt A zdrobi strugurii pentru a stoarce mustul (1) Si: a mustui (1), (reg) a mujdi2. 2 vi (D. sevă) A curge din abundență. 3 vi (D. sevă) A se întinde, îmbibând ceva. 4 vi (D. lichide) A ieși la suprafață din corpul sau din obiectul îmbibat Si: (reg) a bușni. 5 vi (Nob; d. zăpadă) A se topi câte puțin, scurgându-se. 6 vi (D. bube, răni) A secreta un lichid Si: a supura. 7 vi (Reg; d. râuri) A se umfla. 8 vi (D. materii și obiecte care absorb sau rețin lichidele) A fi îmbibat de un lichid, care țâșnește la apăsare Si: (reg) a chifti. 9 vi (D. bube, răni) A fi plin de lichid. 10 vi (Reg; d. gunoiul vitelor) A fi îmbibat de must (17). 11 vr (Pex; d. pielea de pe picioarele oamenilor sau ale animalelor) A se infecta din cauza mustului (17). 12 vr (Reg) A fermenta, a dospi.

MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must.

MUSTÍ, mustesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A se întinde îmbibînd, a se ivi încet peste tot. Se simțea seva primăverii mustind proaspătă în fiecare crenguță și în firul mărunt de mintă. C. PETRESCU, A. 48. [Vițele] erau retezate de la pămînt și puterea li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. DUMITRIU, N. 249. Sînteți toți dintr-un sat? Mă rog, din toate părțile pe unde mustește păcura. POPA, V. 252. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. Pămîntul încă negru-vioriu și gol, sub care musteau semințele. C. PETRESCU, Î. II 166. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Vine căldura, pămîntul mustește de apă. MIHALE, O. 300.

A MUSTÍ ~éște intranz. 1) (despre lichide) A ieși în cantitate mare la suprafață dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafață din abundență. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafață); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conține mult must, multă sevă. /Din must

MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a avea remușcări; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.

mușca [At: COD. VOR. 96/24 / V: (reg) ~șica, (înv) mucica / Pzi: mușc / E: nct] 1 vt (Fșa) A-și înfige colții în ceva Si: (reg) a încolți. 2 vt (Fșa) A apuca cu dinții sau cu ciocul și a strânge tare, sfâșiind. 3 vt (Fșa) A răni cu dinții. 4 vt (Îe) A-și ~ mâinile (sau degetele, pumnii etc.) A se căi amarnic de ceea ce a făcut. 5 vt (Îae) A se înfuria. 6 vt (Îe) A-și ~ buzele (sau limba) A-și stăpâni manifestarea unui sentiment puternic de bucurie, durere etc., strângând buzele sau limba între dinți. 7 vt (Îe) (Să) nu te muște șarpele de inimă Nu cumva să... 8 vt (Îe) A ~ pământul (sau țărâna) A cădea la pământ rănit sau mort. 9 vt (Îae; pex) A muri1 (1). 10 vt A face mișcarea de a apuca cu dinții, fără a prinde ceva. 11 vta (D. animale, mai ales d. câini) A obișnui să atace cu dinții. 12 vi (D. pești) A apuca nada din undiță. 13 vt (Pex; d. insecte) A înțepa. 1 vt (îe) L-a ~t albina de limbă Se zice în glumă despre un om tăcut și prostănac sau despre un om beat. 15 vt (D. plantele urticante) A urzica. 16 vt (Reg; d. vin) A produce o senzație de înțepătură pe limbă Si: a pișca. 17 vt (Fig; d. căldură, frig, foame etc.) A provoca o senzație neplăcută, chinuitoare. 18 vrr (Fig; pop; d. culori) A nu se armoniza. 19 vt (Fig) A ataca cu vorbe răutăcioase Si: a înțepa. 20 vt (Fig; d. sentimente, porniri) A îndemna. 21 vi (Udp „din”, „în”). A apuca și a rupe cu dinții dintr-un aliment, pentru a mânca. 22 vi (Pan; d. lucruri) A desprinde o bucată, o porțiune din ceva Si: a smulge, a sfâșia. 23 vi (Pan; d. lucruri) A străpunge. 24 vi (Fig; d. sentimente) A chinui. 25 vt (Îe) A-l ~ pe cineva inima să... A fi cât p-aci să se lase ispitit.

MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.

MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca puternic cu dinții și a strînge (provocînd durere, rănind sau sfîșiind). Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30. O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208. Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294. ◊ Fig. Roțile [tractorului] se înfig în pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, V. E. 111. Tîrnăcopul, pila, mîna mușcă stîncă cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231. ◊ Expr. A-și mușca mîinile (sau degetele) = a se căi amarnic. Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. A-și mușca buzele v. buză. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să. Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172. ◊ Absol. Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73. Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II 1. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul sau partea obiectului care se apucă) Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69. Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204. ♦ Fig. A pricinui durere, usturime; a înțepa. Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91. ◊ Intranz. Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254. Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «din») A rupe cu dinții o bucată dintr-un aliment (pentru a mînca). Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26.Fig. Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, V. 111. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157. 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice.

A MUȘCÁ mușc 1. tranz. 1) A apuca cu dinții strângând (până la durere, rănire, învinețire, rupere etc.). * A-și ~ mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-și ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pământul (sau țărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înțepa producând o senzație dureroasă; a mânca; a ciupi; a pișca. M-a ~t un șarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzație dureroasă; a pișca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinții pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înțepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinții. /Orig. nec.

mușcà v. 1. a apuca și a rupe cu dinții: câinele mușcă, a mușca din pâine; a-și mușca degetele (buzele), a se căi amarnic de ceva; 2. fig. a critica, a ataca cu vorba. [Vechiu-rom. mucicà, de origină necunoscută].

mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.

mușc, a v. tr. (vrom. a mucĭca, it. dial. muccecare, moccecare, a mușca. – Mușc, muștĭ, și [sud] mușcĭ; să mușc, să muștĭ și [sud] să mușcĭ, să muște și [sud] să mușce). Apuc și taĭ saŭ rup saŭ (despre insecte) împung cu dințiĭ saŭ cu mandibulele: m’a mușcat un cîne de picĭor, am mușcat o bucățică dintr’un măr, m’a mușcat un painjin. Fig. Atac cu vorba, împung, pișc. A-țĭ mușca degetele (saŭ mînile), a te căi amar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mustéște, imperf. 3 sg. musteá; conj. prez. 3 să musteáscă

mustí vb., ind. prez. 3 sg. mustéște, imperf. 3 sg. musteá; conj. prez. 3 sg. și pl. musteáscă

mușcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mușc, 2 sg. muști, 3 múșcă; conj. prez. 3 să múște

mușcá vb., ind. prez. 1 sg. mușc, 2 sg. muști, 3 sg. múșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. múște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brânza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.)

arată toate definițiile

Intrare: musti (pref.)
musti2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • musti
Intrare: musti (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • musti
  • mustire
  • mustit
  • mustitu‑
  • mustind
  • mustindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mustește
(să)
  • mustească
  • mustea
  • musti
  • mustise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mustesc
(să)
  • mustească
  • musteau
  • musti
  • mustiseră
Intrare: mușca
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușca
  • mușcare
  • mușcat
  • mușcatu‑
  • mușcând
  • mușcându‑
singular plural
  • mușcă
  • mușcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușc
(să)
  • mușc
  • mușcam
  • mușcai
  • mușcasem
a II-a (tu)
  • muști
(să)
  • muști
  • mușcai
  • mușcași
  • mușcaseși
a III-a (el, ea)
  • mușcă
(să)
  • muște
  • mușca
  • mușcă
  • mușcase
plural I (noi)
  • mușcăm
(să)
  • mușcăm
  • mușcam
  • mușcarăm
  • mușcaserăm
  • mușcasem
a II-a (voi)
  • mușcați
(să)
  • mușcați
  • mușcați
  • mușcarăți
  • mușcaserăți
  • mușcaseți
a III-a (ei, ele)
  • mușcă
(să)
  • muște
  • mușcau
  • mușca
  • mușcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

musti (vb.)

  • 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață îmbibând totul.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se simțea seva primăverii mustind proaspătă în fiecare crenguță și în firul mărunt de mintă. C. PETRESCU, A. 48.
      surse: DLRLC
    • [Vițele] erau retezate de la pămînt și puterea li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. DUMITRIU, N. 249.
      surse: DLRLC
    • Sînteți toți dintr-un sat?... Mă rog, din toate părțile pe unde mustește păcura. POPA, V. 252.
      surse: DLRLC
  • 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pămîntul încă negru-vioriu și gol, sub care musteau semințele. C. PETRESCU, Î. II 166.
      surse: DLRLC
    • Vine căldura, pămîntul mustește de apă. MIHALE, O. 300.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • must
    surse: DEX '98 DEX '09

mușca

  • 1. tranzitiv A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încolți attach_file 10 exemple
    exemple
    • Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30.
      surse: DLRLC
    • O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208.
      surse: DLRLC
    • Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294.
      surse: DLRLC
    • figurat Roțile [tractorului] se înfig în pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, V. E. 111.
      surse: DLRLC
    • figurat Tîrnăcopul, pila, mina mușcă stînca cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231.
      surse: DLRLC
    • absolut Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73.
      surse: DLRLC
    • absolut Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II 1.
      surse: DLRLC
    • absolut Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69.
      surse: DLRLC
    • Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și mușca mâinile (sau degetele) = a avea remușcări.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: căi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49.
        surse: DLRLC
      • Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și mușca mâinile (sau degetele) = a se înfuria.
      surse: DEX '09 sinonime: înfuria
    • 1.3. expresie A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stăpâni
    • 1.4. expresie A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort).
      surse: DEX '09
    • 1.6. (Despre insecte) A pricinui durere, usturime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pișca înțepa
    • 1.7. figurat A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 3 exemple
      exemple
      • Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, V. 111.
      surse: DLRLC
    • figurat Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înțepa

etimologie: