3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUSTI, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață îmbibând totul. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid. – Din must.
musti [At: (a. 1749). GCR II, 45/27 / Pzi: ~tesc / E: must] 1 vt A zdrobi strugurii pentru a stoarce mustul (1) Si: a mustui (1), (reg) a mujdi2. 2 vi (D. sevă) A curge din abundență. 3 vi (D. sevă) A se întinde, îmbibând ceva. 4 vi (D. lichide) A ieși la suprafață din corpul sau din obiectul îmbibat Si: (reg) a bușni. 5 vi (Nob; d. zăpadă) A se topi câte puțin, scurgându-se. 6 vi (D. bube, răni) A secreta un lichid Si: a supura. 7 vi (Reg; d. râuri) A se umfla. 8 vi (D. materii și obiecte care absorb sau rețin lichidele) A fi îmbibat de un lichid, care țâșnește la apăsare Si: (reg) a chifti. 9 vi (D. bube, răni) A fi plin de lichid. 10 vi (Reg; d. gunoiul vitelor) A fi îmbibat de must (17). 11 vr (Pex; d. pielea de pe picioarele oamenilor sau ale animalelor) A se infecta din cauza mustului (17). 12 vr (Reg) A fermenta, a dospi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSTI, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MUSTI, mustesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A se întinde îmbibînd, a se ivi încet peste tot. Se simțea seva primăverii mustind proaspătă în fiecare crenguță și în firul mărunt de mintă. C. PETRESCU, A. 48. [Vițele] erau retezate de la pămînt și puterea li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. DUMITRIU, N. 249. Sînteți toți dintr-un sat? Mă rog, din toate părțile pe unde mustește păcura. POPA, V. 252. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. Pămîntul încă negru-vioriu și gol, sub care musteau semințele. C. PETRESCU, Î. II 166. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Vine căldura, pămîntul mustește de apă. MIHALE, O. 300.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MUSTI ~ește intranz. 1) (despre lichide) A ieși în cantitate mare la suprafață dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafață din abundență. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafață); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conține mult must, multă sevă. /Din must
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mustì v. a stoarce strugurii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȘCA, mușc, vb. I. 1. Tranz. A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a avea remușcări; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucica v vz mușca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mușca [At: COD. VOR. 96/24 / V: (reg) ~șica, (înv) mucica / Pzi: mușc / E: nct] 1 vt (Fșa) A-și înfige colții în ceva Si: (reg) a încolți. 2 vt (Fșa) A apuca cu dinții sau cu ciocul și a strânge tare, sfâșiind. 3 vt (Fșa) A răni cu dinții. 4 vt (Îe) A-și ~ mâinile (sau degetele, pumnii etc.) A se căi amarnic de ceea ce a făcut. 5 vt (Îae) A se înfuria. 6 vt (Îe) A-și ~ buzele (sau limba) A-și stăpâni manifestarea unui sentiment puternic de bucurie, durere etc., strângând buzele sau limba între dinți. 7 vt (Îe) (Să) nu te muște șarpele de inimă Nu cumva să... 8 vt (Îe) A ~ pământul (sau țărâna) A cădea la pământ rănit sau mort. 9 vt (Îae; pex) A muri1 (1). 10 vt A face mișcarea de a apuca cu dinții, fără a prinde ceva. 11 vta (D. animale, mai ales d. câini) A obișnui să atace cu dinții. 12 vi (D. pești) A apuca nada din undiță. 13 vt (Pex; d. insecte) A înțepa. 1 vt (îe) L-a ~t albina de limbă Se zice în glumă despre un om tăcut și prostănac sau despre un om beat. 15 vt (D. plantele urticante) A urzica. 16 vt (Reg; d. vin) A produce o senzație de înțepătură pe limbă Si: a pișca. 17 vt (Fig; d. căldură, frig, foame etc.) A provoca o senzație neplăcută, chinuitoare. 18 vrr (Fig; pop; d. culori) A nu se armoniza. 19 vt (Fig) A ataca cu vorbe răutăcioase Si: a înțepa. 20 vt (Fig; d. sentimente, porniri) A îndemna. 21 vi (Udp „din”, „în”). A apuca și a rupe cu dinții dintr-un aliment, pentru a mânca. 22 vi (Pan; d. lucruri) A desprinde o bucată, o porțiune din ceva Si: a smulge, a sfâșia. 23 vi (Pan; d. lucruri) A străpunge. 24 vi (Fig; d. sentimente) A chinui. 25 vt (Îe) A-l ~ pe cineva inima să... A fi cât p-aci să se lase ispitit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mușica v vz mușca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȘCA, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUȘCA, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca puternic cu dinții și a strînge (provocînd durere, rănind sau sfîșiind). Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30. O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208. Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294. ◊ Fig. Roțile [tractorului] se înfig în pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, V. E. 111. Tîrnăcopul, pila, mîna mușcă stîncă cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231. ◊ Expr. A-și mușca mîinile (sau degetele) = a se căi amarnic. Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. A-și mușca buzele v. buză. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să. Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172. ◊ Absol. Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73. Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II 1. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul sau partea obiectului care se apucă) Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69. Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204. ♦ Fig. A pricinui durere, usturime; a înțepa. Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91. ◊ Intranz. Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254. Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «din») A rupe cu dinții o bucată dintr-un aliment (pentru a mînca). Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26. ◊ Fig. Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, V. 111. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157. 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MUȘCA mușc 1. tranz. 1) A apuca cu dinții strângând (până la durere, rănire, învinețire, rupere etc.). * A-și ~ mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-și ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pământul (sau țărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înțepa producând o senzație dureroasă; a mânca; a ciupi; a pișca. M-a ~t un șarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzație dureroasă; a pișca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinții pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înțepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinții. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mușcà v. 1. a apuca și a rupe cu dinții: câinele mușcă, a mușca din pâine; a-și mușca degetele (buzele), a se căi amarnic de ceva; 2. fig. a critica, a ataca cu vorba. [Vechiu-rom. mucicà, de origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
múcĭc, V. mușc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușc, a -á v. tr. (vrom. a mucĭca, it. dial. muccecare, moccecare, a mușca. – Mușc, muștĭ, și [sud] mușcĭ; să mușc, să muștĭ și [sud] să mușcĭ, să muște și [sud] să mușce). Apuc și taĭ saŭ rup saŭ (despre insecte) împung cu dințiĭ saŭ cu mandibulele: m’a mușcat un cîne de picĭor, am mușcat o bucățică dintr’un măr, m’a mușcat un painjin. Fig. Atac cu vorba, împung, pișc. A-țĭ mușca degetele (saŭ mînile), a te căi amar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
musti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mustește, 3 pl. mustesc, imperf. 3 sg. mustea; conj. prez. 3 să mustească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
musti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mustește, imperf. 3 sg. mustea; conj. prez. 3 să mustească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
musti vb., ind. prez. 3 sg. mustește, imperf. 3 sg. mustea; conj. prez. 3 sg. și pl. mustească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mușca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mușc, 2 sg. muști, 3 mușcă; conj. prez. 1 sg. să mușc, 3 să muște
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mușca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mușc, 2 sg. muști, 3 mușcă; conj. prez. 3 să muște
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mușca vb., ind. prez. 1 sg. mușc, 2 sg. muști, 3 sg. mușcă; conj. prez. 3 sg. și pl. muște
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mușc, muști 2, muște 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSTI vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brânza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSTI vb. v. curge, puroia, supura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSTI vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brînza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smîrci. (Apa ~ din sol.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
musti vb. v. CURGE. PUROIA. SUPURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȘCA vb. v. ațâța, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUȘCA vb. 1. (reg.) a încolți. (L-a ~ un câine.) 2. a înțepa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mușca vb. v. AȚÎȚA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. MUNCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȘCA vb. (reg.) a încolți. (L-a ~ un cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mușca (mușc, mușcat), vb. – A apuca cu dinții. – Var. înv. mucica. Mr. mîșcu, mușcu, mușcare, megl. mucicu, mucicari, istr. mucicu. Origine îndoielnică. Dacă se pornește de la forma înv. și dialectală mucicare, trebuie să se presupună un lat. *muticāre < mutῑre „a mormăi”, formații paralele lat. mussāre › *mussicāre › sp. amusgar (Corominas, I, 196; REW 5776a). Trecerea semantică de la „mormăi” la „mușca” se verifică și în ex. sp., deși numai pe jumătate, căci nu ajunge să exprime decît ideea de „a se pregăti de mușcat”. În general, este preferată pornirea de la un lat. *muccicāre, în loc de *mūccŭlare < mūccus (Candrea, Rom., XXXI, 313; Pușcariu 1136) sau din lat. mucceus încrucișat cu morsĭcāre (Pușcariu, Jb., XI, 61; REW 5767), cf. sicil. muttsikari, napol. muttsękare, abruz. muččęká. Der. mușcător, adj. (care mușcă; coroziv); mușcătură, s. f.; remușcare, s. f. (căință) format după fr. remords.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MUSTI- „must”. ◊ L. mustum „must” > fr. musti- > rom. musti-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară densitatea și procentul de zahăr din must.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a mușca de cur (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și mușca mâinile de necaz expr. a fi foarte necăjit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mușca, mușc (intl.) I. v. t. 1. a fura. 2. a primi, a obține. 3. a câștiga. II. v. i. a începe să recunoască faptele comise.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT17) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mustiverb
- 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață îmbibând totul. DEX '09 DLRLC
- Se simțea seva primăverii mustind proaspătă în fiecare crenguță și în firul mărunt de mintă. C. PETRESCU, A. 48. DLRLC
- [Vițele] erau retezate de la pămînt și puterea li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. DUMITRIU, N. 249. DLRLC
- Sînteți toți dintr-un sat?... Mă rog, din toate părțile pe unde mustește păcura. POPA, V. 252. DLRLC
-
- 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid. DEX '09 DLRLC
- Pămîntul încă negru-vioriu și gol, sub care musteau semințele. C. PETRESCU, Î. II 166. DLRLC
- Vine căldura, pămîntul mustește de apă. MIHALE, O. 300. DLRLC
-
etimologie:
- must DEX '98 DEX '09
mușca, mușcverb
- 1. A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). DEX '09 DLRLCsinonime: încolți
- Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30. DLRLC
- O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
- Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
- Roțile [tractorului] se înfig în pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, V. E. 111. DLRLC
- Tîrnăcopul, pila, mina mușcă stînca cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231. DLRLC
- Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73. DLRLC
- Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II 1. DLRLC
- Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
- Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69. DLRLC
- Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204. DLRLC
- 1.2. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). DEX '09 DEX '98
- Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91. DLRLC
- Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254. DLRLC
- Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172. DLRLC
-
- A-și mușca mâinile (sau degetele) = a avea remușcări. DEX '09 DLRLCsinonime: căi
- Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. DLRLC
- Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
-
- A-și mușca mâinile (sau degetele) = a se înfuria. DEX '09sinonime: înfuria
- A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... DEX '09 DLRLC
- Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172. DLRLC
-
- A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort). DEX '09
-
- 2. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26. DLRLC
- Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, V. 111. DLRLC
- Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157. DLRLC
-
- 3. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înțepa
etimologie:
- DEX '98 DEX '09