2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSCĂLÉȘTE adv. (Înv.) Rusește. [Var.: moscăléște adv.] – Muscal2 + suf. -ește.

MUSCĂLÉȘTE adv. (Înv.) Rusește. [Var.: moscăléște adv.] – Muscal2 + suf. -ește.

muscălește av [At: POLIZU / V: (reg) ~ăne~, ~cul~, mos~ / E: muscal1 + -ește] 1-2 (Pop) În felul muscalilor1 (1-2) Si: rusește, (nob) muscăcește1.

MUSCĂLÉȘTE adv. (Învechit) Rusește. (Atestat în forma moscălește) Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm. ALECSANDRI, P. P. 404. – Variantă: moscăléște adv.

muscăléște adv. Ca Muscaliĭ. Ca muscaliĭ.

MOSCĂLÉȘTE adv. v. muscălește.

MOSCĂLÉȘTE adv. v. muscălește.

MOSCĂLÉȘTE adv. v. muscălește.

moscălește av vz muscălește

muscăli vr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / V: (reg) mos~ / Pzi: ~lesc / E: muscal1] (Îvp) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1-2) Si: a se rusifica.

muscănește av vz muscălește


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

muscălește adv. v. RUSEȘTE.[1]

  1. În original, cuv. tipărit greșit: mucălește LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muscălí, muscălésc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.

Intrare: muscălește
muscălește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • muscălește
moscălește adverb
adverb (I8)
  • moscălește
Intrare: muscăli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muscăli
  • muscălire
  • muscălit
  • muscălitu‑
  • muscălind
  • muscălindu‑
singular plural
  • muscălește
  • muscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muscălesc
(să)
  • muscălesc
  • muscăleam
  • muscălii
  • muscălisem
a II-a (tu)
  • muscălești
(să)
  • muscălești
  • muscăleai
  • muscăliși
  • muscăliseși
a III-a (el, ea)
  • muscălește
(să)
  • muscălească
  • muscălea
  • muscăli
  • muscălise
plural I (noi)
  • muscălim
(să)
  • muscălim
  • muscăleam
  • muscălirăm
  • muscăliserăm
  • muscălisem
a II-a (voi)
  • muscăliți
(să)
  • muscăliți
  • muscăleați
  • muscălirăți
  • muscăliserăți
  • muscăliseți
a III-a (ei, ele)
  • muscălesc
(să)
  • muscălească
  • muscăleau
  • muscăli
  • muscăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muscălește moscălește

etimologie:

  • Muscal + sufix -ește.
    surse: DEX '09 DEX '98