MUSCĂLEȘTE adv. (Popular) În felul muscalilor¹ (1), ca muscalii¹; rusește, (neobișnuit) muscăcește¹. Cf. POLIZU. După ce intră ei cu toții înlăuntru, Ivan începe a-i ghigosi muscălește. CREANGĂ, P. 303. Vodă rîde și dă poruncă lui aga să prinză numaidecit pe musiu Berlicoco și să-l tunză muscălește. CARAGIALE, O. iii, 131. Uncheașul cu cămașe roșie, încheiată la gît muscălește. I. BOTEZ, B. I, 159. – Și: (regional) muscănește (lb, ALR II 2 894/316), musculește (MAT. FOLK. 1 369), moscălește (ALECSANDRI, P. P. 404) adv. – Muscal¹ + suf. -ește.