8 definiții pentru musaip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSAÍP, musaipi, s. m. Înalt demnitar la curtea sultanului; confident al sultanului; consilier, sfetnic al domnului. – Din tc. musahip.

musaip sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 277/5 / V: (înv) ~ahib, ~it, ~alip / Pl: ~i / E: tc musahip] (Ist) 1 Înalt demnitar la curtea sultanului. 2 Favorit al sultanului. 3 Consilier intim al domnitorului.

MUSAÍP, musaipi, s. m. Înalt demnitar la curtea sultanului; confident al sultanului; consilier, sfetnic al domnitorului. – Din tc. musahip.

MUSAIP s.m. (Mold., ȚR) Demnitar la curtea sultanului. A: Era la împărățiia lui sultan Murat pre acele vremi toate trebile și lucrurile împărăției pre doi oameni carii era musaipi lui Sultan Murat. M. COSTIN. Avea un priietin musaip împărătescu. NECULCE. Mergînd ghenicear-aga și alți musahibi, la veziriul, s-au rugat. IM 1754, 76v. B: Îndată ce au văzut pe musaipul împăratului, ... nimic alt n-au mai căutat. IST. ȚR; cf. IM 1730, 107v. Variante: musahib (IM 1730, 107v; IM 1754, 76v). Etimologie: tc. musahip.

musaíp m. (turc. [d. ar.] mûsahib și musahib). Vechĭ. Credincĭos intim al sultanuluĭ, curtean saŭ consilier intim. – Și musahíb și musaít.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

musaíp s. m., pl. musaípi

musaíp s. m., pl. musaípi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

musaíp (musaípi), s. m. – Consilier personal al sultanului. Tc. (arab.) musahib (Șeineanu, III, 87). Sec. XVIII, înv.

Intrare: musaip
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musaip
  • musaipul
  • musaipu‑
plural
  • musaipi
  • musaipii
genitiv-dativ singular
  • musaip
  • musaipului
plural
  • musaipi
  • musaipilor
vocativ singular
  • musaipule
  • musaipe
plural
  • musaipilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

musaip

  • 1. Înalt demnitar la curtea sultanului; confident al sultanului; consilier, sfetnic al domnului.
    surse: DEX '09

etimologie: