16 definiții pentru musai
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUSAI adv. (Pop.) 1. Neapărat, negreșit, în mod necesar. 2. (Cu funcție predicativă) E absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistență, cu încăpățânare, morțiș. – Din magh. muszáj.
MUSAI adv. (Pop.) 1. Neapărat, negreșit, în mod necesar. 2. (Cu funcție predicativă) E absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistență, cu încăpățânare, morțiș. – Din magh. muszáj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
musai [At: CREANGĂ, A. 40 / E: mg muszáj] 1 av (Pop; predicativ) E absolut necesar Si: trebuie. 2 av (Pop) Negreșit. 3 s (Reg; îlav) Cu ~ sau de(a) ~ În mod silit. 4 av (Reg) Măcar. 5 av (Reg) Chiar. 6 av Cu insistență. 7 av Cu încăpățânare Si: morțiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSAI adv. (Regional) 1. Neapărat, negreșit, în mod necesar, fără discuție. Să-ți aduci de la tîrg musai o ladă de fier. C. PETRESCU, R. DR. 260. Era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub, două prin cap. CREANGĂ, A. 40. ♦ Cu insistență, cu încăpățînare, morțiș. Fug de tine, Și tu musai după mine (Umbra). SADOVEANU, P. C. 13. 2. (De obicei în construcție cu verbul «a fi») E necesar, e nevoie; trebuie. Și-i musai să le dăm peste bot. DAVIDOGLU, M. 56. Mai ales este o casă la Păuna pe care musai s-o dezgropăm. SADOVEANU, P. M. 175. Nu ne-am luat soldele și e musai să le luăm. CAMIL PETRESCU, U. N. 380.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSAI adv. 1) În mod obligatoriu; numaidecât; neapărat; negreșit. 2) Cu multă îndărătnicie; morțiș. /<ung. muszáj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mùsai adv. Mold. neapărat, fără doar și poate: la iarnă musai plecăm. [Ung. MUSZÁJ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
músaĭ adv. (ung. muszáj, d. germ. muss sein, trebuĭe [să fie], de unde și pol. sîrb. musĭ, trebuĭe, rut. músiti, a trebui). Trans. Fam. (În Munt. Mold. iron.). Numaĭ de cît, cu orĭ-ce preț, în orĭ-ce caz, neapărat: trebuĭe musaĭ să plec, a zis să viĭ musaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
musai (pop., fam.) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
musai (pop.) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
musai adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSAI adv. v. trebuie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSAI adv. v. morțiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSAI adv. morțiș, neapărat, negreșit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
musai adv. v. TREBUIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
musai adv. – Obligatoriu, necesar. Mag. muszáj, din germ. müssen „a trebui” (Cihac, II, 517; Tiktin; REW 5766a). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
musai, adv. – (reg.) Neapărat, negreșit, obligatoriu: „De m-ar băga în pământ / Și-acolo-i musai să cânt” (Calendar, 1980: 52). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – „E un germanism care prin vieața militară s’a introdus în limbile tuturor popoarelor din Ungaria și înseamnă necesitate și silă supremă” (Țiplea, 1906); din germ. muss sein „trebuie să fie” (Țurcanu, 2005); din magh. muszáj „neapărat” (DEX, MDA) < germ. müssen „a trebui, a fi constrâns, a fi necesar” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
musai, adv. – Neapărat, negreșit, obligatoriu: „De m-ar băga în pământ / Și-acolo-i musai să cânt” (Calendar 1980: 52). – „E un germanism care prin vieața militară s’a introdus în limbile tuturor popoarelor din Ungaria și înseamnă necesitate și silă supremă” (Țiplea 1906); Din germ. müssen „a trebui, a fi constrâns, a fi necesar”, prin intermendiul magh. muszáj „neapărat” (Cihac, Tiktin cf. DER); Din germ. muss sein „trebuie să fie” (Țurcanu 2005).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
musaiadverb
-
- Să-ți aduci de la tîrg musai o ladă de fier. C. PETRESCU, R. DR. 260. DLRLC
- Era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub, două prin cap. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
-
- 2. (Cu funcție predicativă) E absolut necesar, trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-i musai să le dăm peste bot. DAVIDOGLU, M. 56. DLRLC
- Mai ales este o casă la Păuna pe care musai s-o dezgropăm. SADOVEANU, P. M. 175. DLRLC
- Nu ne-am luat soldele și e musai să le luăm. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. DLRLC
-
- 3. Cu insistență, cu încăpățânare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: morțiș
- Fug de tine, Și tu musai după mine (Umbra). SADOVEANU, P. C. 13. DLRLC
-
etimologie:
- muszáj DEX '98 DEX '09