músai, adv. (reg.) Neapărat, negreșit, obligatoriu: „De m-ar băga în pământ / Și-acolo-i musai să cânt” (Calendar, 1980: 52). – „E un germanism care prin vieața militară sa introdus în limbile tuturor popoarelor din Ungaria și înseamnă necesitate și silă supremă” (Țiplea, 1906); din magh. muszáj „neapărat” (DEX, MDA) (< germ. müssen „a trebui, a fi constrâns, a fi necesar”).