MORȚIȘ adv. (Pop. și fam.) Cu orice preț, cu încăpățânare, cu insistență. – Moarte + suf. -iș.

morțiș av [At: MAIOR, IST. 96/1 / E: moarte + -iș] 1 (Îe) A ține ~ A dori cu orice preț. 2 (Îe) A dori cu încăpățânare, cu insistență.

MORȚIȘ adv. Cu orice preț, cu încăpățânare, cu insistență. – Moarte + suf. -iș.

MORȚIȘ adv. (De obicei pe lîngă verbul «a ține») Cu orice preț, cu încăpățînare, cu insistență. Am încercat să schimb gîndul moșneagului, care ținea morțiș să mă ducă la fiul și nepoatele intrate în rîndul «boierilor». C. PETRESCU, S. 183. O albină, rătăcită, se ține morțiș de plugar și el o alungă, înfuriat, cu mîna. GÎRLEANU, L. 38. Părintele Isaiia în loc să umble morțiș, ca alți popi, după cerșitorit... zicea că este de altă părere. CREANGĂ, A. 138.

MORȚIȘ adv. 1) În mod insistent; cu orice preț. 2) Cu încăpățânare. /moarte + suf. ~iș

morțiș adv. în ruptul capului, pe vieață și pe moarte: a se ținea morțiș de cineva.

morțíș adv. (var. d. hortiș infl. de mort. Cp. și cu ung. marcona [de unde vine numele de familie Morțun], sălbatic, furios, îndărătnic). Cu înverșunare, cu îndărătnicie: ținea morțiș să plece.

morțiș adv.

MORȚIȘ adv. musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...)

MORȚIȘ adv. musai, neapărat, negreșit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...)