căutare avansată
13 definiții pentru „musafir”   declinări

MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

musafír s. m., pl. musafíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSAFÍR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut un ~ de seamă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSAFÍR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care vine în musafirie (la cineva sau undeva); oaspete. /<turc. musafir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSAFÍR, musafiri, s. m. Persoană venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Toderică.. se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. – Variantă: mosafír (GALACTION, O. I 102, REBREANU, R. I 20) s. m.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

musafír s. m., pl. musafíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir.Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

musafir m. 1. oaspete: toți musafirii cari veniau așa netam-nesam CR.; 2. cel poftit la o masă: să cânte când or veni musafirii AL. [Turc. MUSAFIR, lit. călător].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

musafír și (sud) mosafír m. (turc. musafir, misafir, d. ar. müsafir, călător, musafir, d. sefer, călătorie; ngr. musafiris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine în vizită saŭ e învitat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

musafíră s. f., g.-d. art. musafírei; pl. musafíre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSAFÍRĂ, musafire, s. f. (Rar) Femeie venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; invitată. Musafirii și mai ales musafirele făceau haz. CARAGIALE, O. III 35. – Variantă: mosafíră (CARAGIALE, O. VII 22) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

musafíră s. f., g.-d. art. musafírei; pl. musafíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink