14 definiții pentru „musafir”   declinări

MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.

MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.

MUSAFÍR, musafiri, s. m. Persoană venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Toderică.. se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. – Variantă: mosafír (GALACTION, O. I 102, REBREANU, R. I 20) s. m.

musafír s. m., pl. musafíri

musafír s. m., pl. musafíri

MUSAFÍR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut un ~ de seamă.)

musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir.Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.

MUSAFÍR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care vine în musafirie (la cineva sau undeva); oaspete. /<turc. musafir

musafir m. 1. oaspete: toți musafirii cari veniau așa netam-nesam CR.; 2. cel poftit la o masă: să cânte când or veni musafirii AL. [Turc. MUSAFIR, lit. călător].

musafír și (sud) mosafír m. (turc. musafir, misafir, d. ar. müsafir, călător, musafir, d. sefer, călătorie; ngr. musafiris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine în vizită saŭ e învitat.

MUSAFÍRĂ, musafire, s. f. (Rar) Femeie venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; invitată. Musafirii și mai ales musafirele făceau haz. CARAGIALE, O. III 35. – Variantă: mosafíră (CARAGIALE, O. VII 22) s. f.

musafíră s. f., g.-d. art. musafírei; pl. musafíre

musafíră s. f., g.-d. art. musafírei; pl. musafíre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MUSAFÍR s. invitat, oaspete, (rar) vizitatór, (reg.) vindíc, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospeciói. (A avut ~i de seamă.)