Definiția cu ID-ul 503499:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir.Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.