opțiuni
  • info

10 definiții pentru murmui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURMUI, murmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] – Onomatopee.

murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4).

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmui] – Onomatopee.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murmura, a șopti.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. murmui/murmuiesc, 3 sg. murmuie/murmuiește, imperf. 1 murmuiam; conj. prez. 1 sg. să murmui/să murmuiesc, 3 să murmuie/să murmuiască

!murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. murmuie/ murmuiește, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 să murmuie/să murmuiască

murmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murmuiesc, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. murmuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURMUI vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

murmui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: murmui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuie
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuiește
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiesc
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmuiești
 (să)
  • murmuiești
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuiește
 (să)
  • murmuiască
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiască
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murmui, murmui / murmui, murmuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.