opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURÍND, -Ă, murinzi, -de, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. Adj. Care se află pe moarte; care este specific muribundului. 2. S. m. și f. Muribund. – V. muri.

MURÍND, -Ă, murinzi, -de, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. Adj. Care se află pe moarte; care este specific muribundului. 2. S. m. și f. Muribund. – V. muri.

murind, ~ă [At: BELDIMAN, N. P. I, 190/1 / Pl: ~nzi, ~e / E: muri1] 1 a (Înv) Care este pe punctul de a muri. 2 a (Înv) Care e specific muribundului (1). 3 a (Înv) De muribund (1). 4 smf Muribund (1).

MURÍND, -Ă, murinzi, -de, adj. (Neobișnuit) Care este pe moarte, în agonie; muribund. Îmi pare că-i văz încă, răsturnați în țărînă... Dar mai clătinîndu-și capul, și c-o murindă mînă Fierul care le scapă cu furie strîngînd. ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Fig. Făcliile murinde sub pînza ce albează Al nopții întuneric ce-ncepe a fugi. BOLLIAC, O. 73. ◊ (Substantivat) Hangiul, simțind că se frînge de la mijloc, voi să dea drumul murindului și să se ridice în picioare ca să răsufle și să-și recapete puterile. CARAGIALE, O. I 359.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murínd (înv.) adj. m., s. m., pl. murínzi; adj. f., s. f. muríndă, pl. murínde

murínd adj. m., s. m., pl. murínzi; f. sg. muríndă, pl. murínde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURÍND s., adj. v. muribund.

murind s., adj. v. MURIBUND.

Intrare: murindă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murindă
  • murinda
plural
  • murinde
  • murindele
genitiv-dativ singular
  • murinde
  • murindei
plural
  • murinde
  • murindelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: murind (adj.)
murind1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murind
  • murindul
  • murindu‑
  • murindă
  • murinda
plural
  • murinzi
  • murinzii
  • murinde
  • murindele
genitiv-dativ singular
  • murind
  • murindului
  • murinde
  • murindei
plural
  • murinzi
  • murinzilor
  • murinde
  • murindelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murind (adj.)

  • 1. Care se află pe moarte; care este specific muribundului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muribund, -ă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îmi pare că-i văz încă, răsturnați în țărînă... Dar mai clătinîndu-și capul, și c-o murindă mînă Fierul care le scapă cu furie strîngînd. ALEXANDRESCU, P. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Făcliile murinde sub pînza ce albează Al nopții întuneric ce-ncepe a fugi. BOLLIAC, O. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi muri
    surse: DEX '09 DEX '98

murind, -ă (persoană) murindă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Hangiul, simțind că se frînge de la mijloc, voi să dea drumul murindului și să se ridice în picioare ca să răsufle și să-și recapete puterile. CARAGIALE, O. I 359.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi muri
    surse: DEX '98 DEX '09