11 definiții pentru muribund (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).

MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).

muribund, ~ă smf [At: COSTINESCU / V: (înv) mor~ / Pl: ~nzi, ~e / E: fr moribond, lat moribundus] 1 Persoană care este gata să moară, în agonie Si: (rar) muritor (8), (înv) murind (4). 2 (Pex) Om foarte slăbit, care nu mai are mult de trăit.

MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, s. m. și f. Persoană care e pe moarte, care se află în ultimele momente ale vieții. A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124. Ici-colo cîte-un muribund gemea ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II 269. Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389. ♦ (Adjectival) Fig. Care e gata să piară, pe ducă, pe cale de dispariție, p. ext. slab, fără vlagă. Becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41.

MURIBÚND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].

MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)

MURIBÚND ~dă (~zi, ~de) și substantival 1) (despre persoane) Care trage să moară; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de dispariție; aproape de dispariție. Economie ~dă. /<fr. moribond, lat. moribundus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; adj. f., s. f. muribúndă, pl. muribúnde

muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; f. sg. muribúndă, pl. muribúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURIBÚND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)

MURIBUND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)

Intrare: muribund (s.m.)
muribund2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muribund
  • muribundul
  • muribundu‑
plural
  • muribunzi
  • muribunzii
genitiv-dativ singular
  • muribund
  • muribundului
plural
  • muribunzi
  • muribunzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muribund, -ă muribundă

  • 1. (Ființă) pe moarte, în agonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124.
      surse: DLRLC
    • Ici-colo cîte-un muribund gemea ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II 269.
      surse: DLRLC
    • Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care e gata să piară, pe ducă, pe cale de dispariție.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune (Ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: