opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.

murguț2, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 238/8 / Pl: ~i, ~el / E: murg2 + -uț] (Pop) 1-12 sm (Șhp) Murgișor (1-12). 13 sf (Reg; îe) A-nțărcat ~a A înțărcat murgana (5). 14 sfa (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută murguța (14).

MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.

MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj. (Mai ales în poezia populară) Diminutiv al lui murg2. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. ♦ (Substantivat) Murguleț. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49.

Ortografice DOOM

murguț (rar) adj. m., s. m., pl. murguți; adj. f., s. f. murguță, pl. murguțe

murguț (rar) adj. m., s. m., pl. murguți; adj. f., s. f. murguță, pl. murguțe

murguț adj. m., s. m., pl. murguți; f. sg. murguță, pl. murguțe

Sinonime

MURGUȚ s. v. murguleț.

MURGUȚ s. (ZOOL.) murguleț, murgușor.

Tezaur

MURGUȚ2, -Ă adj., subst. I. Diminutiv al lui m u r g 2. 1. Adj. Cf. m u r g2 (1). Drăguță mierluță, pasere murguță, acuma poți cînta slobod toată ziua. ȚICHINDEAL, F. 238/8, cf. com. MARIAN. 2. S. m. și f. (Mai ales în poezia populară) Cf. m u r g2 (2). Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNIK-BÎRSEANU, D. 498, cf. 487, com. MARIAN. Feciorii să-ți pușcărească, Murguțul tău să trămnească. DENSUSIANU, Ț. H. 292, cf. 84, 290. Murguțu și l-o luat Și pe el o-ncălecat. BÎRLEA, C. P. 131. Pă murguț o-ncălecat, După soru-s-o plecat. T. PAPAHAGI, M. 96. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor. ANT. LIT. POP. I, 293.* E x p r. (Regional) A-nțărcat murguța = a înțărcat bălaia, v. b ă l a i. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 8. II. S. f. (Regional) Numele unei hore. Cf. varone, d. 117. – Pl.: murguți, -e. – Murg2 + suf. -uț.

Intrare: murguță
murguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murguță
  • murguța
plural
  • murguțe
  • murguțele
genitiv-dativ singular
  • murguțe
  • murguței
plural
  • murguțe
  • murguțelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: murguț (adj.)
murguț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murguț
  • murguțul
  • murguțu‑
  • murguță
  • murguța
plural
  • murguți
  • murguții
  • murguțe
  • murguțele
genitiv-dativ singular
  • murguț
  • murguțului
  • murguțe
  • murguței
plural
  • murguți
  • murguților
  • murguțe
  • murguțelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murguț, murguțisubstantiv masculin
murguță, murguțesubstantiv feminin
murguț, murguțăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui murg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murguleț murgușor
    • format_quote Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. DLRLC
    • format_quote Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. DLRLC
    • format_quote Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. DLRLC
    • format_quote Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49. DLRLC
etimologie:
  • Murg + -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.