opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

murgire sf [At: POLIZU / E: murgi1] Amurg.

MURGI1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGI1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGI2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

MURGI2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

murgi1 [At: PSALT. HUR. 58v/19 / Pzi: 3 ~gește / E: murg1] 1 vi (Îrg) A se însera. 2 vt (Îvr; c. i. ochii) A orbi. 3 vi (Rar) A se lumina de ziuă. 4 vi (Fig; rar) A se ivi în depărtare, a apărea la orizont.

murgi2 vi [At: LM / Pzi: ~gesc / E: murg2] 1-2 (Rar) A deveni murg2 (2, 4). 3 (Pex) A căpăta o culoare închisă, mohorâtă.

MURGI, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, a se întuneca. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.

murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL.

Ortografice DOOM

!murgi2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească

murgi1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. să murgească

murgi2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească

murgi1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. să murgească

murgi (a amurgi) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. murgească

murgi (a căpăta o culoare închisă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. și pl. murgească

Sinonime

MURGI vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.

murgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.

Regionalisme / arhaisme

MURGI vb. (Ban.) A se însera. Murgseshte. Advesperascit. AC, 354. Etimologie: murg + suf.-i.

Tezaur

MURGIRE s. f (Rar) Faptul de a m u r g i1; amurg. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – V. murgi1.

MURGI2 vb. IV. I n t r a n z. (Rar) A deveni murg2 (1). Calul meu din robiu (sau roib) murgește din ce in ce. LM. ♦ P. e x t. A căpăta o culoare închisă, mohorîtă, urîtă. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi in vînăt. DELAVRANCEA, S. 184. – Prez. ind.: murgesc. – V. murg2.

MURGI1 vb. IV. I n t r a n z. 1. (Învechit și regional) A se întuneca, a se însera, a amurgi. Cf. ANON. CAR. Murgește de noapte și ei nu mai sosesc. GT (1839), 61/41. O rupt a murgi. ALR I 1 491/18. ♦ T r a n z. (Învechit, rar; cu complementul „ochii”) A orbi. Se murgească-l ochii a nu vedea. PSALT. HUR. 58v/19. 2. (Rar) A se ivi zorile, a se lumina de ziuă. Cf. POLIZU, ALEXI, W. 3. F i g. (Rar) A se ivi în depărtare, a apărea la orizont. Alții la hotar murgesc. BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. – Prez. ind. pers. 3: murgește. – V. murg1.

Intrare: murgire
murgire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murgire
  • murgirea
plural
  • murgiri
  • murgirile
genitiv-dativ singular
  • murgiri
  • murgirii
plural
  • murgiri
  • murgirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: murgi (colora)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
 singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
 (să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
 (să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
 (să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
 (să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
 (să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
 (să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgiră
  • murgiseră
Intrare: murgi (însera)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
 singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
 (să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
 (să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
 (să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
 (să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
 (să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
 (să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgiră
  • murgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murgi, murgescverb

  • 1. rar A căpăta o culoare închisă, întunecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184. DLRLC
etimologie:
  • murg DEX '09 DEX '98

murgi, murgescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.