munificent, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr munificent] (Liv) Foarte darnic Si: generos.

munificență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~icie~ / Pl: ~țe / E: fr munificence, it munificenza] (Asr) Generozitate.

munificiență sf vz munificență

MUNIFICENȚĂ, munificențe, s. f. (Franțuzism rar) Dărnicie, generozitate. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326.

MUNIFICENT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent].

MUNIFICENȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].

MUNIFICENT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent)

MUNIFICENȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)

MUNIFICENT ~tă (~ți, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent

munificență f. mare dărnicie.

munificénță f., pl. e (lat. munificentia). Dărnicie, liberalitate.

munificent (livr.) adj. m., pl. munificenți; f. munificentă, pl. munificente

munificență (livr.) s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificent (livr.) adj. m., pl. munificenți; f. munificentă, pl. munificente

munificență (livr.) s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificent adj. m., pl. munificenți; f. sg. munificentă, pl. munificente

munificență s. f., g.-d. art. munificenței; pl. munificențe

munificență, -țe.

MUNIFICENT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

MUNIFICENȚĂ s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

munificent adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

munificență s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

MUNIFICENȚĂ s. f. (Astăzi rar) Generozitate, mărinimie (2). Cf. NEGULICI. Frații mei au viața de la munificiența domniei-tale. LĂZĂRESCU, S. 34/10. Trăia din munificența celor ce petreceau cu prostia lui. GHICA, S. 326. Au știut. . . să capăte încrederea, munificența și amiciția lui Ioan Zapolea. CALENDAR (1861), 110/12, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. Tipografia belgrădeană. . . fu reorganizată de un meșter muntean, din munificența regală a lui Brîncoveanu. IORGA, L. II, 57. Templele erau numai una din formele munificenții publice și a ipocriziei universale. LOVINESCU, C. IV, 54. – Și: (învechit) munificiență s. f. – Din fr. munficence, it. munficenza.