21 de definiții pentru muniție (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muniție sf [At: ȘINCAI, HR. III, 295/13 / V: (înv) ~iune, (reg) ~nâț~ (Pl: ~iuri), monâție / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: ger Munition, lat munitio, -onis, fr munition] (Mpl; lsg csc; ccr) 1 Proiectile și accesoriile acestora, folosite la armele de foc. 2 (Pex; pop) Armament. 3 (Pgn) Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.

MUNÍȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.

MUNÍȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.

MUNÍȚIE, muniții, s. f. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Proiectile folosite la armele de foc (și accesoriile acestora). Dincolo de magaziile de muniții... își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. Văzură că au sfîrșit și munițiile și merindele. NEGRUZZI, S. I 173.

MUNÍȚIE s.f. Totalitatea proiectilelor și a accesorilor acestora, folosite la armele de foc. [Gen. -iei, var. munițiune s.f. / cf. fr. munition, germ. Munition, lat. munitio].

MUNÍȚIE s. f. totalitatea proiectilelor folosite la armele de foc. (< fr. munition, germ. Munition, lat. munitio)

MUNÍȚIE ~i f. Totalitate de proiectile și accesorii ale acestora, folosite la armele de foc. /<germ. Muniton, lat. munitio, ~onis, fr. munition

moniție2 sf vz muniție

munâție sf vz muniție

munițiune sf vz muniție

muniți(un)e f. proviziune de răsboiu (obuze, bombe, praf de pușcă).

*munițiúne f. (lat. munitio, -ónis, întărire, d. munire, a întări). Echipament de războĭ al unuĭ soldat. Pl. Proviziunĭ de războĭ (arme, haĭne, alimente). – Și muníție. Pop. amuníție și amoníție (rus. amuníctĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muníție (-ți-e) s. f., art. muníția (-ți-a), g.-d. art. muníției; pl. muníții, art. muníțiile (-ți-i-)

muníție s. f. (sil. -ți-e), art. muníția (sil. -ți-a), g.-d. art. muníției; pl. muníții, art. muníțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNÍȚIE s. (MIL.) (înv.) zephanea.

MUNÍȚIE s. v. armament.

MUNIȚIE s. (MIL.) (înv.) zephanea.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muníție (muníții), s. f. – Provizii (pl.). – Var. munițiune, amuniție. Fr. munition și var. din rus. amunicija (Sanzewitsch 197).

arată toate definițiile

Intrare: muniție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muniție
  • muniția
plural
  • muniții
  • munițiile
genitiv-dativ singular
  • muniții
  • muniției
plural
  • muniții
  • munițiilor
vocativ singular
plural