14 definiții pentru armament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.

armamént sn [At: HAMANGIU, C. C. 208 / Pl: ~e / E: fr armament] 1-2 (Frî) Echipare (a unei corăbii). 3 Totalitate a mijloacelor tehnice de luptă. 4 (Pex) Arme.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).

ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].

ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)

ARMAMÉNT ~e n. Totalitate a mijloacelor de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc.; arme. /<fr. armament, lat. armamentum

armament n. 1. înarmare; 2. preparative de răsboiu; 3. echiparea unui vas.

*armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMAMÉNT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)

ARMAMENT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARMAMENT DE PE AVIOANE (ELICOPTERE), totalitatea mijloacelor de luptă aflate în dotarea unei aeronave de luptă.

Intrare: armament
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armament
  • armamentul
  • armamentu‑
plural
  • armamente
  • armamentele
genitiv-dativ singular
  • armament
  • armamentului
plural
  • armamente
  • armamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armament, armamentesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muniție
    • format_quote Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. DLRLC
  • 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.