8 definiții pentru muncitoresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.

MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.

muncitoresc, ~ească a [At: SAHIA, N. 40 / Pl: ~ești / E: muncitor + -esc] 1 Care aparține muncitorilor (4). 2 Care este alcătuit din muncitori (4). 3 Care este făcut de sau pentru muncitori (4). 4 Privitor la muncitori (4).

MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor. Partid muncitoresc.

MUNCITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru muncitori; propriu muncitorilor. /muncitor + suf. ~esc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști

muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn (C. C. al P.M.R.)

Partidul Muncitoresc Romîn (P.M.R.)

Intrare: muncitoresc
muncitoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitoresc
  • muncitorescul
  • muncitorescu‑
  • muncitorească
  • muncitoreasca
plural
  • muncitorești
  • muncitoreștii
  • muncitorești
  • muncitoreștile
genitiv-dativ singular
  • muncitoresc
  • muncitorescului
  • muncitorești
  • muncitoreștii
plural
  • muncitorești
  • muncitoreștilor
  • muncitorești
  • muncitoreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muncitoresc

etimologie:

  • Muncitor + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09