MUNCITORESC, -EÁSCĂ adj. Care aparține muncitorilor (I 2), care este alcătuit din muncitori, făcut de sau pentru muncitori, privitor la muncitori. Orice mișcare de revoltă în rîndurile muncitorești nu poate să aducă decît bine cauzei proletare. SAHIA, N. 40. Alianța muncitorească-țărănească este baza de neclintit a puterii statului democrat-popular. GHEORGHIU-DEJ, R. 31. Ura și revolta împotriva nedreptății sociale îl fac să se apropie de mișcarea muncitorească, în rîndurile căreia avea să activeze. SCÎNTEIA, 1961, nr. 5 074. Emoției i se asociază simțămîntul de mîndrie muncitorească, patriotică, de a compara momentul începutului cu nivelul realizărilor de astăzi. ib. 1963, nr. 5 992. Mișcarea comunistă și muncitorească internațională a crescut necontenit. ib. nr. 5 993. Partide comuniste și muncitorești = partide revoluționare care reprezintă cea mai înaltă formă de organizare a clasei muncitoare din fiecare țară, se întemeiază pe învățătura marxist-leninistă și exprimă interesele vitale ale maselor largi populare, luptînd pentru răsturnarea orînduirii capitaliste, pentru construirea socialismului și a comunismului. Cu deosebită vigoare răsună în lume chemarea Declarației Consfătuirii din 1960 a reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești. ib. nr. 5 993, cf. DER. – Pl.: muncitorești. – Muncitor + suf. -esc.