2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

MULARE, mulări, s. f. Acțiunea de a (se) mula1 și rezultatul ei. – V. mula1.

MULARE, mulări, s. f. Acțiunea de a (se) mula1 și rezultatul ei. – V. mula1.

mular2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: mul1 + -ar] (Îvr) Om care mână catârii.

mular1 sm [At: (a. 1805) GRECU, P. 117 / V: ~iu / Pl: ~i / E: ngr μουλάρι] (Grî) Catâr.

mulare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: mula] (D. materiale, obiecte) Executare a unui obiect prin presarea materialului într-un tipar sau într-o matriță.

mulariu sm vz mular1

MULAR, mulari, s. m. (Neobișnuit) Catîr. Oamenii... cu zgomotoasele lor caruri încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III 296.

MULARE, mulări, s. f. Acțiunea de a mula. Mularea unei statui.

MULARE s.f. Acțiunea de a (se) mula și rezultatul ei; fasonare. [< mula].

Ortografice DOOM

mulare s. f., g.-d. art. mulării; pl. mulări

mulare s. f., g.-d. art. mulării; pl. mulări

mulare s. f., g.-d. art. mulării; pl. mulări

Enciclopedice

MULÁRE (< mula) s. f. 1. Acțiunea de a (se) mula. 2. Operație de scoatere a unui tipar după un obiect cu ajutorul unui material plastic. 3. Formare prin presare a unor materiale plastice, urmată apoi de întărirea acestora. 4. Turnare în forme a metalului topit.

Arhaisme și regionalisme

mular, mulari, s.m. (înv.) catâr.

Tezaur

MULAR1 s. m. (Grecism învechit) Catîr. Valaam pre un catîr șezînd călare și cu o cîrje bătîndu-l pre dînsul; și îngenunchiat mulariul (a. 1805). GRECU, P. 117. Oamenii. . . încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III, 296. – Pl.: mulari. – Și: mulariu s. m. – Din ngr. μουλάρι.

MULAR2 s. m. (Învechit, rar) Om care mînă catîrii. Cf. LM. – Pl.: mulari. – Mul1 + suf. -ar.

MULARE s. f. Acțiunea de a (se) m u l a1. Cf. DL, DM. Mularea e mult aplicată în prelucrarea . . . maselor plastice. LTR2. – V. mula.

Intrare: mular
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mular
  • mularul
  • mularu‑
plural
  • mulari
  • mularii
genitiv-dativ singular
  • mular
  • mularului
plural
  • mulari
  • mularilor
vocativ singular —
plural —
mulariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulare
  • mularea
plural
  • mulări
  • mulările
genitiv-dativ singular
  • mulări
  • mulării
plural
  • mulări
  • mulărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mular, mularisubstantiv masculin

  • 1. neobișnuit Catâr. DLRLC
    sinonime: catâr
    • format_quote Oamenii... cu zgomotoasele lor caruri încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III 296. DLRLC

mulare, mulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) mula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: fasonare
    • format_quote Mularea unei statui. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.