fasonare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: fasona] 1 Realizare a formei unui obiect Si: (rar) fasonaj (1), fasonat¹ (1). 2 (Fig; rar) Modelare a caracterului, a personalității etc. cuiva Si: (rar) fasonaj (2), fasonat¹ (2). 3 (În exploatările forestiere; îs) ~a lemnului Succesiune de operații prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați Si: (rar) fasonaj (3), fasonat¹ (3). 4 (Efor) Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor la puieți și a coardelor de portaltoi sau de viță roditoare Si: fasonat¹ (4), (rar) fasonaj (4).

FASONARE s. f. Acțiunea de a fasona. Fasonarea pieselor. ♦ (În industria lemnului) Ansamblu de operații prin care arborii doborîți se transformă în produse comerciale.

FASONARE s.f. Acțiunea de a fasona și rezultatul ei; fasonat. [< fasona].

FASONARE s. f. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. ◊ scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării. (< fasona)

FASONARE ~ări f. 1) v. A FASONA. 2) silv. Ansamblu de operații efectuate în vederea prelucrării arborilor doborâți. ◊ ~ area puieților reducerea rădăcinilor și a lăstarilor la puieți, înainte de plantare. /v. a fasona

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

FASONARE s. fasonat, formare, modelare. (~ unui material.)

FASONARE s. formare, modelare. (~ unui material.)

FASONÁRE (< fasona) s. f. 1. Acțiunea de a fasona; fasonat. 2. (SILV.) Fasonarea lemnului = operații executate în exploatările forestiere, prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați în sorturi de lemn pentru prelucrat și pentru foc. ♦ Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor materialului săditor, pomicol și viticol, pentru îmbunătățirea procesului de creștere și dezvoltare a acestuia. 3. (Ind. Alim.) Proces tehnologic de abator care constă în îndepărtarea franjurilor de carne rezultate în timpul prelucrării carcaselor. 4. (METAL.) Prelucrare prin deformare plastică (forjare, matrițare, ștanțare etc.) a unui material în vederea realizării unui obiect cu o formă determinată.