MULAR¹ s. m. (Grecism învechit) Catîr. Valaam pre un catîr șezînd călare și cu o cîrje bătîndu-l pre dînsul; și îngenunchiat mulariul (a. 1805). GRECU, P. 117. Oamenii. . . încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III, 296. – Pl.: mulari. – Și: mulariu s. m. – Din ngr. μουλάρι.