2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MULȚĂMIT, -Ă adj. v. mulțumit.
MULȚĂMIT, -Ă adj. v. mulțumit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MULȚĂMIT, -Ă adj. v. mulțumit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămit, -ă adj.] – V. mulțumi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămit, -ă adj.] – V. mulțumi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mulțămit, ~ă a, sf, pp vz mulțumit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulțemit, ~ă a, sf, pp vz mulțumit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulțumit, ~ă [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULȚĂMITĂ s. f. v. mulțumită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj. (Și în forma mulțămit) Satisfăcut, îndestulat; împăcat. Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. – Variantă: (regional) mulțămit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULȚUMITĂ, (rar) mulțumite, s. f. (Și în forma regională mulțămită) 1. Recunoștință; recompensă, răsplată; cuvinte prin care se exprimă recunoștința. Abia își isprăvise mulțumită, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. ♦ (Cu valoare de prepoziție, urmat de un dativ) Datorită (unei persoane sau unui lucru). Mulțumită domnului, părinții noștri aveau de unde; căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor. CREANGĂ, A. 103. 2. Mulțumire (2). Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. – Variantă: (regional) mulțămită s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULȚUMIT ~tă (~ți, ~te) Căruia nu-i lipsește nimic; care are de toate. /v. a mulțumi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MULȚUMITĂ1 ~e f. v. A MULȚUMI. ◊ Mulțumita seacă nimănui nu-i dragă se spune, în glumă, când cineva se aștepta la o recompensă materială și nu la una spirituală. /v. a mulțumi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mulțumit a. 1. care are de ajuns, care nu cere mai mult: s’a arătat mulțumit; 2. care simte plăcere, bucurie: mulțumit cu soarta sa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mulțumită f. mulțumire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mulțămít, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde maĭ mult, vesel, fericit: bătrînu era mulțămit văzîndu-șĭ toțĭ fiiĭ la un loc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mulțămítă f., pl. e. Mulțămire, răsplată. Grație: mulțămită ție, am scăpat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mulțumit adj. m., pl. mulțumiți; f. mulțumită, pl. mulțumite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mulțumită1 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumitei; pl. mulțumite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*mulțumit adj. m., pl. mulțumiți; f. mulțumită, pl. mulțumite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mulțumită2 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumitei; pl. mulțumite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mulțumită s. f., pl. mulțumite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MULȚUMIT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MULȚUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MULȚUMITĂ s. v. bucurie, desfătare, mângîiere, mulțumire, plăcere, răsplată, recompensă, recunoștință, satisfacție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MULȚUMIT adj. 1. satisfăcut, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, satisfăcut, (pop.) împăciuit. (Cu inima ~.) 3. bucuros, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MULȚUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) har, mulțumire, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. prep. datorită, grație, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mulțumită s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÎNGÎIERE. MULȚUMIRE. PLĂCERE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. RECUNOȘTINȚĂ. SATISFACȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mulțumit ≠ nemulțumit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mulțumit, mulțumităadjectiv
- 1. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: satisfăcut împăcat îndestulat antonime: nemulțumit
- Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. DLRLC
- Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. DLRLC
- Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. DLRLC
- 1.1. Bucuros. DEX '09 DEX '98sinonime: bucuros
-
etimologie:
- mulțumi DEX '98 DEX '09
mulțumită, mulțumitesubstantiv feminin
- 1. Recompensă, recunoștință, răsplată, slavă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: recompensă recunoștință răsplată slavă
- Abia își isprăvise mulțumita, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. DLRLC
- La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
- Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. DLRLC
- 1.1. Ceea ce se oferă drept răsplată. DEX '09
-
- 2. Bucurie, mulțumire, satisfacție. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bucurie mulțumire satisfacție
- Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. DLRLC
-
etimologie:
- mulțumi DEX '98 DEX '09