opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.

MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.

MUIERI, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.

A SE MUIERI mă ~esc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă muieresc, 3 sg. se muierește, imperf. 1 sg. mă muieream; conj. prez. 1 sg. să mă muieresc, 3 să se muierească; imper. 2 sg. afirm. muierește-te; ger. muierindu-mă

!muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muierește, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească

muieri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muieresc, imperf. 3 sg. muierea; conj. prez. 3 sg. și pl. muierească

Intrare: muierire
muierire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muierire
  • muierirea
plural
  • muieriri
  • muieririle
genitiv-dativ singular
  • muieriri
  • muieririi
plural
  • muieriri
  • muieririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: muieri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muieri
  • muierire
  • muierit
  • muieritu‑
  • muierind
  • muierindu‑
 singular plural
  • muierește
  • muieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muieresc
 (să)
  • muieresc
  • muieream
  • muierii
  • muierisem
a II-a (tu)
  • muierești
 (să)
  • muierești
  • muiereai
  • muieriși
  • muieriseși
a III-a (el, ea)
  • muierește
 (să)
  • muierească
  • muierea
  • muieri
  • muierise
plural I (noi)
  • muierim
 (să)
  • muierim
  • muieream
  • muierirăm
  • muieriserăm
  • muierisem
a II-a (voi)
  • muieriți
 (să)
  • muieriți
  • muiereați
  • muierirăți
  • muieriserăți
  • muieriseți
a III-a (ei, ele)
  • muieresc
 (să)
  • muierească
  • muiereau
  • muieriră
  • muieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muieri, muierescverb

  • 1. regional depreciativ (Despre bărbați) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A se moleși. DLRLC
    sinonime: moleși
    • format_quote N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.