muhai¹ sn [At: H IX, 496 / Pl: ~e, ~uri / E: cf buhai] (Mun) Căciulă mare, diformă, urâtă.

muhai² sn vz mohair

MOHAIR, (2) mohairuri, s. n. 1. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc. 2. P. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

mohai sn vz mohair

mohair sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 160 / P: ~ha-ir / V: (înv) muh~, mulhaier, (reg) mohai, muhai / Pl: ~uri / E: fr mohair, cf tc muhayer] 1 Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc. 2 Fir de mohair (1). 3 Scul de mohair (2). 4 Tricotaj de mohair (2). 5 (Pex) Postav țesut din lână amestecată cu păr de capră angora sau cu fire de mătase.

muhaier sn vz mohair

muhair sn vz mohair

MOHAIR, mohairuri, s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

MOHAIR s. n. (Învechit) Stofă lucrată din lînă amestecată cu păr de capră de angora. Îi puse mîna pe anteriul de mohair, dar el i-o zvîrli supărat. CAMIL PETRESCU, O. I 100. – Variantă: muhair s. n.

MUHAIR s. n. v. mohair.

MOHAIR s.n. Păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ♦ (P. ext.) Stofă țesută din lînă amestecată cu păr de capră angora. [Pron. -ha-ir. / < engl., fr., it. mohair < cuv. arab].

MOHAIR s. n. păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ◊ stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. (< fr. mohair)

MOHAIR ~uri n. 1) Păr de capră angora. 2) Stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. [Sil. -ha-ir] /<fr. mohair

mohair n. V. muhaier.

muhaier (mohair) n. postav lucrat de călugărițe cu adaosul părului de capră din Angora: rassă de mohair. [Turc. MUHAYER].

*mohaír n., pl. urĭ (fr. mohair [pron. de Francejĭ moer], d. engl. mohair, maĭ vechĭ mohaire și mockaire, care e ar. mohayar d. mo, capră, și haĭar, păr; it. mocajardo, mocajarro și camojardo; turc. muhayer, rus. muhoĭár, pol. muchojer. V. moar). Un fel de pînză supțire cam aspră de lînă pe care pe la noĭ o țese călugărițele). (Mohairu e gălbuĭ la început, dar pe urmă se poate și colora. E o varietate de pînză de casă maĭ fină și se numește și pînzică. Se țese cu multă muncă, și de aceĭa costa în 1914 vre-o 5 francĭ metru. Din el se fac rochiĭ femeĭeștĭ, ĭar din cel maĭ gros se fac și haĭne bărbăteștĭ de vară. Azĭ se face și în fabricĭ. Pin Orient se țese și din păr de capră de Angora). – Vechĭ muhaĭér și muhaír (după turc.).

muhaĭér și muhaír n., pl. urĭ (turc. muhayer, d. ar. mohayar). V. mohair.

mohair s. n., (sorturi) pl. mohairuri

mohair s. n., (sorturi) pl. mohairuri

mohair s. n., (sorturi, obiecte) pl. mohairuri

mohair (mohairuri), s. n. – Varietate de lînă de capră, postav din lînă de capră. – Var. (înv.) muhai(e)r. Tc. (arab.) muhaye (Scriban; Șeineanu, II, 264), cf. ngr. μουχαϊάρι, fr., engl. mohair.

muhai, muhaie, s.n. (reg.) căciulă prea mare, diformă, urâtă.

MOHAIR s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc.; p. e x t. postav țesut din lînă amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). Muhair mijlociu, buc. 45 bani, prost 22 b. (a. 1726-1733). N. A. BOGDAN, C. M. 160. Starița se ocupa . . . cu facerea de șiacuri, mohairuri de lînă și mătasă etc. I. IONESCU, P. 336. Rasa largă de mohair cafeniu . . . se revărsa în falduri pînă la pămînt. VLAHUȚĂ, N. 138. Se pun la vopsit firele de lînă toarse subțiri, din care se fac postavuri subțiri (mohaiuri). PAMFILE-LUPESCU, CROM. 129. Să cumpere muhair sau alte lucruri migălite de mînă. STĂNOIU, C. I. 193, cf. 74. Mama plângea, în broboada ei de mohair. KLOPȘTOCK, F. 78, cf. 7, 281. Popa Neagu,. . . într-un anteriu pămîntiu de mohair, . . . ia cuvintul. CAMIL PETRESCU, O. II, 437, cf. I, 100. Haina largă de mohair negru. SADOVEANU, P. M. 58. Mohairul provine din părul caprei. . . zisă capră de Angora. IONESCU-MUSCEL, FIL. 408, cf. H IX 511. – PI.: mohairuri. - Și: (învechit) muhair, muhaiér (ȘIO II₁, 264), (regional) mohái, muhái (pl. muhaie L. ROM. 1959, nr. 3, 66 și muhaiuri COMAN, GL.) s. n. – Din fr. mohair. – Variantele cu mu- < tc. muhayer.