11 definiții pentru muezin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muezin sm [At: BOLINTINEANU, P. I, 343 / V: (înv) ~egin / S și: muezzin / Pl: ~i / E: tc müezzin] Preot musulman care cheamă credincioșii, din vârful minaretului, la rugăciunile zilnice.

MUEZÍN, muezini, s. m. Musulman însărcinat să anunțe din minaret ora fiecăreia dintre cele cinci rugăciuni rituale zilnice. [Pr.: mu-e-] – Din tc. müezzin.

MUEZÍN, muezini, s. m. Preot musulman care anunță din minaret ora rugăciunii. [Pr.: mu-e-] – Din tc. müezzin.

MUEZÍN, muezini, s. m. Slujitor al bisericii mahomedane care vestește credincioșilor, din minaret, ora rugăciunii.

muezin m. strigător care, din vârful minarelii, vestește mahomedanilor ora rugăciunii. [Turc. MUEZZIN].

*muezín m. (turc. ar. müezzin). Preut musulman care, din turnu geamiiĭ, anunță credincĭoșilor ora rugăcĭuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muezín (mu-e-) s. m., pl. muezíni

muezín s. m. (sil. mu-e-), pl. muezíni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muezín (muezíni), s. m. – Preot musulman care anunță ora rugăciunii. – Mr. muezin. Fr. muezzin, din tc. müezzin; în mr., direct din tc., cf. ngr. μουεζίνος, bg. mjuezin. Cf. Lokotsch 1485.

Intrare: muezin
  • silabație: mu-e-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muezin
  • muezinul
  • muezinu‑
plural
  • muezini
  • muezinii
genitiv-dativ singular
  • muezin
  • muezinului
plural
  • muezini
  • muezinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)