MUEZIN s. m. Preot musulman care cheamă credincioșii, din vîrful minaretului, la rugăciunile zilnice. Peste Brusa domnitoare Astfel cînt-un muegin. BOLINTINEANU, P. I, 343. Strigătul plîngător al muezzinului, care striga din vîrful minaretului pe credincioși la rugăciune, îl adormea. CONV. LIT. XVIII, 25, cf. ȘĂINEANU, D. U., DL. – Scris și: muezzin. - Pl.: muezini. – Și: (învechit) muegin s. m. – Din tc. müezzin.