2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCUȘÓR, (1) mucușori, s. m., (2) mucușoare, s. n. 1. (Rar) Muculeț (1). 2. Muculeț (2). – Muc + suf. -ușor.

mucușor smn [At: BRĂESCU, A. 22 / V: mucșor / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~oare / E: muc + -ușor] 1-20 (Șhp) Muculeț (1-20).

MUCUȘÓR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucușór1 (secreție nazală)(rar) s. m., pl. mucușóri

mucușór2 (rest de țigară / lumânare) (rar) s. n., pl. mucușoáre

mucușór (anat.) s. m., pl. mucușóri

mucușór (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. mucușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mucușor (bucățică)
mucușor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucușor
  • mucușorul
  • mucușoru‑
plural
  • mucușoare
  • mucușoarele
genitiv-dativ singular
  • mucușor
  • mucușorului
plural
  • mucușoare
  • mucușoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mucușor (secreție)
mucușor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucușor
  • mucușorul
  • mucușoru‑
plural
  • mucușori
  • mucușorii
genitiv-dativ singular
  • mucușor
  • mucușorului
plural
  • mucușori
  • mucușorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucușor (bucățică)

etimologie:

  • Muc + sufix -ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98

mucușor (secreție)

etimologie:

  • Muc + sufix -ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98