mucles i [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: moc~, moclis / E: rrm muk les] (Arg) 1 Cuvânt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret Si: (reg) meclez (1). 2 Cuvânt prin care se impune cuiva tăcere Si: (reg) meclez (2)

MUCLES interj. (Familiar, și în forma mocles, folosit: cînd i se încredințează cuiva un secret) Tăcere! sst! Nu spuneți nimărui; mocles! ALECSANDRI, T. 736. – Variantă: mocles interj.

mocles i vz mucles

moclis i vz mucles

móclis interj. de impus tăcere, adică: „nu crîcni”! (cp. cu germ. mucksen, a crîcni).

mucles (arg.) (desp. mu-cles) interj.

mucles (arg.) (mu-cles) interj.

mucles interj. (sil. -cles)

mucles I. s. invar. liniște, tăcere. II. interj. gura!, zât!

MUCLES interj. v. liniște, pst, st, tăcere.

mucles interj. v. LINIȘTE. PST. ST. TĂCERE.

MÚCLES interj. (Argotic) Cuvînt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret, de a nu scoate o vorbă despre un fapt știut, sau prin care se impune cuiva tăcere; taci !, (regional) meclez ! Cf. m u c l i (1). [Este] ibovnica boierului. . . , dar nu spuneți nimărui; mocles ! ALECSANDRI, T. 736, cf. SĂGHINESCU, V. 60, DR. IX, 500, BUL. FIL. II, 277, BL II, 116, 173, III, 186. – Și: mócles, móclis (SĂGHINESCU, V. 60, CR. VI, 152, VII, 154) interj. – Din țig. muk Ies. Cf. BL II, 120, 174.