MÚCLES interj. (Argotic) Cuvînt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret, de a nu scoate o vorbă despre un fapt știut, sau prin care se impune cuiva tăcere; taci !, (regional) meclez ! Cf. m u c l i (1). [Este] ibovnica boierului. . . , dar nu spuneți nimărui; mocles ! ALECSANDRI, T. 736, cf. SĂGHINESCU, V. 60, DR. IX, 500, BUL. FIL. II, 277, BL II, 116, 173, III, 186. – Și: mócles, móclis (SĂGHINESCU, V. 60, CR. VI, 152, VII, 154) interj. – Din țig. muk Ies. Cf. BL II, 120, 174.