14 definiții pentru st ss sst


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ST interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște. [Var.: ss, sst interj.] – Formație onomatopeică.

ST interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște. [Var.: ss, sst interj.] – Formație onomatopeică.

ST interj. (Uneori cu «s» repetat) Exclamație prin care se cere să se facă liniște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ST interj. (se folosește pentru a cere ca cineva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). /Onomat

1) st și șt, interj. de impus tăcere fără să strigi. V. pst și țîst.

2) st., prescurtare din sfîntu. Asta se potrivește maĭ mult în celelalte limbi romane. Româniĭ obișnuĭesc maĭ mult sf.

SS interj. v. st.

SST interj. v. st.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîst interj. – Tăceți! (ajută pentru a cere sau a impune tăcerea). – Var. sst, șit, șșt. Creație expresivă, cf. fîs.Der. șișii, vb. (a chema; a consola, a legăna un copil care plînge); sîsîi, vb. (a pronunța un s prelungit; a gîgîi ca gîștele; a vorbi peltic), cf. sl. sysati „a sîsîi”, lat. susurrare, fr. chuchoter, germ. zischen, mag. susogni, sp. cecear etc.; sîsîitură, s. f. (sîsîit).

ST interj. liniște!, pst!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!

Intrare: st
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • st
interjecție (I10)
  • ss
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • sst

st ss sst

etimologie: