17 definiții pentru muced


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚCED, -Ă, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios. ♦ (Despre cărți, hârtie) Îngălbenit de vreme; degradat. ♦ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt. – Lat. mucidus.

MÚCED, -Ă, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios. ♦ (Despre cărți, hârtie) Îngălbenit de vreme; degradat. ♦ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt. – Lat. mucidus.

muced, ~ă [At: BIBLIA (1688), 1591/44 / V: (înv) ~e, ~cid / Pl: ~ezi, ~e / E: ml mucidus, -a, -um] 1 a Mucegăit. 2 a (Reg; îla) ~ de beat Extrem de beat. 3 a (D. gust, miros) Caracteristic mucegaiului (1) sau obiectelor mucegăite. 4 a (Reg; îs) Vin ~ Vin cu gust de mucegai (1). 5 a (Reg; pan; d. obiecte de cupru sau de alamă) Oxidat. 6 a (Pan; d. cărți, hârtie) Îngălbenit. 7 a (Pan; d. cărți, hârtie) Degradat. 8 a (Fig) Care nu mai corespunde Si: depășit. 9 a (Pop; d. cai) Vânăt-fumuriu. 10 a (Reg; îs) Mere ~e Specie de mere nedefinită mai îndeaproape. 11 sf (Îvr) Boală care provoacă mucegăirea fagurilor Vz mucezeală (4).

MÚCED, -A, mucezi, -de, adj. Acoperit de mucegai (din cauza vechimii sau a șederii în umezeală); mucegăit. Cu sfărmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat. COȘBUC, P. II 69. Un lanț de dughene de lemn mucede... alcătuiesc una și singura uliță a Romanului. NEGRUZZI, S. I 194. ◊ (Despre miros) Camerele păstrau mirosul muced de pustiu și închis. C. PETRESCU, R. DR. 102. ◊ (Despre alimente) Untură de porc mucedă ori rîncedă. ȘEZ. III 145. (Despre cărți, hîrtie) îngălbenit de vreme, degradat. Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrîne, Căci pe mucedele pagini stau domniile romîne. EMINESCU, O. I 32. (Regional, despre părul unor animale) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vînăt.

MÚCED ~dă (~zi, ~de) Care este acoperit sau plin de mucegai. /<lat. mucidus

muced a. 1. acoperit pe suprafață cu un fel de mușchiu, când un corp începe a putrezi: pâine mucedă, vin muced; 2. îngălbenit de timp: pe mucedele pagini stau domniile române EM.; 3. cu părul negru-vânăt (despre cai). [Lat. MUCIDUS].

múced, -ă adj. (lat. múcidus; pv. muide, fr. moîte. V. muc). Stricat saŭ acoperit de mucegaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múced adj. m., pl. múcezi; f. múcedă, pl. múcede

múced adj. m., pl. múcezi; f. sg. múcedă, pl. múcede


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCED adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

BURUIANĂ-MÚCEDĂ s. v. scaiul-dracului.

SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.

buruiană-mucedă s. v. SCAIUL-DRACULUI.

spin-de-mucedă s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

múced (múcedă), adj. – Mucegăit. – Var. (înv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf. v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite.Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeală, s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s. n. (un fel de ciupercă, Mucar mucedo; boșorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. ucigaș din ucide (Tiktin; după Pușcariu 1115 și Pușcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; după Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); mucegăios, adj. (plin de mucegai); mucegăi, vb. (a prinde mucegai).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

múced, -ă, mucezi, mucede, adj. – 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. 3. (ref. la cai) Sur; focău; facău (ALR, 1956: 276). ♦ (top.) Tăul Muced, mlaștină în bazinul superior al Văii Izei; „locul de întâlnire a numeroase pâraie, pe povârnișul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvorește Iza” (Demeter, Marin, 1935: 39). – Lat. mucidus „muced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

múced, -ă, adj. – 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. „Locul de întâlnire a numeroase pâraie, pe povârnișul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvorește Iza” (Demeter, Marin, 1935: 39). 3. (ref. la cai) Sur; focău; facău (ALR 1956: 276). – Lat. mucidus (Pușcariu, Candrea-Desusianu cf. DER).

Intrare: muced
muced adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muced
  • mucedul
  • mucedu‑
  • mucedă
  • muceda
plural
  • mucezi
  • mucezii
  • mucede
  • mucedele
genitiv-dativ singular
  • muced
  • mucedului
  • mucede
  • mucedei
plural
  • mucezi
  • mucezilor
  • mucede
  • mucedelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muced

  • 1. Care este acoperit, pătruns de mucegai.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mucegăios mucegăit attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cu sfărmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat. COȘBUC, P. II 69.
      surse: DLRLC
    • Un lanț de dughene de lemn mucede... alcătuiesc una și singura uliță a Romanului. NEGRUZZI, S. I 194.
      surse: DLRLC
    • (Despre miros) Camerele păstrau mirosul muced de pustiu și închis. C. PETRESCU, R. DR. 102.
      surse: DLRLC
    • (Despre alimente) Untură de porc mucedă ori rîncedă. ȘEZ. III 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre cărți, hârtie) Îngălbenit de vreme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degradat attach_file un exemplu
      exemple
      • Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrîne, Căci pe mucedele pagini stau domniile romîne. EMINESCU, O. I 32.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional De culoarea mucegaiului; negru-vânăt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fumuriu

etimologie: