6 definiții pentru mucarnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCARNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. – Mucar + suf. -nic.
MUCARNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. – Mucar + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucarnic sm [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 388 / Pl: ~ici / E: mucar + -nic] (Nob) Slujbaș care avea datoria ca, în zorii zilei, să stingă felinarele de pe străzi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCARNIC, mucarnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Om care stingea felinarele sau luminile. Un șir de vreo zece felinare puse pe stîlpi verzi, de un stat de om ca să ajungă pînă la ele cu scărița lui dusă pe umeri, mucarnicul. CAMIL PETRESCU, O. II 388.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mucarnic (rar) s. m., pl. mucarnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucarnic (rar) s. m., pl. mucarnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucarnic s. m., pl. mucarnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mucarnic, mucarnicisubstantiv masculin
- 1. Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un șir de vreo zece felinare puse pe stîlpi verzi, de un stat de om ca să ajungă pînă la ele cu scărița lui dusă pe umeri, mucarnicul. CAMIL PETRESCU, O. II 388. DLRLC
-
etimologie:
- Mucar + sufix -nic. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.