MUCÁRNIC s. m. (Neobișnuit) Slujbaș care avea datoria ca, în zorii zilei, să stingă felinarele de pe străzi. Felinare puse pe stílpi verzi de un stat de om, ca să ajungă pînă la ele, cu scărița lui dusă pe umeri, mucarnicul. CAMIL PETRESCU, O. II, 388. – Pl.: mucarnici. – Mucar + suf. -nic.