2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.

MUCĂRÍ2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.

MUCẮRÍ1 s. f. pl. (Învechit) Un fel de foarfece cu care se tăia capătul ars al mucului, pentru a înviora flacăra lumînării sau a candelei. Sfeșnice de aramă cu mucările lor. ODOBESCU, S. I 422. O pereche de mucări de alamă cu care o țigancă frumușică lua din cînd în cînd mucul lumînărilor, ca să dea mai multă lumină. FILIMON, C. 151. Șase sfeșnice cu tăblițe și mucări. I. IONESCU, D. 111.

A MUCĂRÍ ~ésc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări

mucări f. pl. unealtă cu care se curăță mucul lumânării.

mucắrĭ f. pl. (d. muc). Foarfece de tăĭat mucu lumînărilor arse pe cînd eraŭ lumînărĭ de seŭ.

MUCÁR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar.

MUCÁR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar.

mucar [At: BIBLIA (1688), 911/30 / V: (reg) ~e sf / Pl: (1-2, 4-5) ~cări, (3) ~i / E: muc + -ar] 1 snp Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei pentru a înviora flacăra Si: mucarniță (1), (reg) mucariță1. 2 sn (Mol) Sfeșnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeșnic, care susține lumânarea în așa fel încât aceasta să poată arde până la capăt. 3 sm (Reg) Persoană în serviciul bisericii, care are datoria să taie mucurile lumânărilor. 4 snp (Reg) Mucuri de lumânări. 5 sf (Reg; îf mucare) Feștilă a candelei, a lumânării, a opaițului etc.

MUCÁR ~e n. înv. 1) Unealtă folosită pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarniță. 2) Sfeșnic sau suport de sfeșnic pentru lumânări. /muc + suf. ~ar

mucărésc v. tr. Taĭ saŭ rup mucu lumînărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucắri1 (înv., reg.) s. f. pl.

mucărí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 să mucăreáscă

mucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCÁR s. mucarniță, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumânării.)

MUCAR s. mucarniță, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumînării.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

múcări s. m. pl. (Reg.) Nume dat în sudul Transilvaniei și în Moldova adepților unei secte protestante, întemeiată de predicatorul Froelich în Elveția. Secta nu recunoaște decât botezul adulților, nu admite jurământul, refuză serviciul militar și serbează sâmbăta în locul duminicii. – Din germ. Mucker.

mucár2, mucări subst. 1. S. n. pl. Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al fitilului candelei pentru a înviora flacăra; mucarniță, mucariță. 2. S. n. (Reg.) Sfeșnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeșnic, care susține lumânarea astfel încât aceasta să poată arde până la capăt. 2. S. n. pl. (Reg.) Mucuri de lumânări. 3. S. f. (Reg.; în forma mucare) Feștila lumânării; fitilul opaițului, al candelei etc. [Var.: mucáre s. f.] – Din muc + suf. -ar.

arată toate definițiile

Intrare: mucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucări
  • mucărire
  • mucărit
  • mucăritu‑
  • mucărind
  • mucărindu‑
singular plural
  • mucărește
  • mucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucăresc
(să)
  • mucăresc
  • mucăream
  • mucării
  • mucărisem
a II-a (tu)
  • mucărești
(să)
  • mucărești
  • mucăreai
  • mucăriși
  • mucăriseși
a III-a (el, ea)
  • mucărește
(să)
  • mucărească
  • mucărea
  • mucări
  • mucărise
plural I (noi)
  • mucărim
(să)
  • mucărim
  • mucăream
  • mucărirăm
  • mucăriserăm
  • mucărisem
a II-a (voi)
  • mucăriți
(să)
  • mucăriți
  • mucăreați
  • mucărirăți
  • mucăriserăți
  • mucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mucăresc
(să)
  • mucărească
  • mucăreau
  • mucări
  • mucăriseră
Intrare: mucar
substantiv neutru (N28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucar
  • mucarul
  • mucaru‑
plural
  • mucări
  • mucările
genitiv-dativ singular
  • mucar
  • mucarului
plural
  • mucări
  • mucărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucări regional

  • 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra. I. IONESCU, M. 529.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muc + sufix -ări.
    surse: DEX '98 DEX '09

mucar

  • 1. mai ales la plural Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mucariță mucarniță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sfeșnice de aramă cu mucările lor. ODOBESCU, S. I 422.
      surse: DLRLC
    • O pereche de mucări de alamă cu care o țigancă frumușică lua din cînd în cînd mucul lumînărilor, ca să dea mai multă lumină. FILIMON, C. 151.
      surse: DLRLC
    • Șase sfeșnice cu tăblițe și mucări. I. IONESCU, D. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muc + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09