opțiuni
  • info

9 definiții pentru mucări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.

MUCĂRI2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.

A MUCĂRI ~esc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări

mucuri2 v vz mucări1

mucărésc v. tr. Taĭ saŭ rup mucu lumînărilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucări1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, 3 sg. mucărește, imperf. 1 mucăream; conj. prez. 1 sg. să mucăresc, 3 să mucărească

mucări2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 să mucărească

mucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mucărească

Intrare: mucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucări
  • mucărire
  • mucărit
  • mucăritu‑
  • mucărind
  • mucărindu‑
 singular plural
  • mucărește
  • mucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucăresc
 (să)
  • mucăresc
  • mucăream
  • mucării
  • mucărisem
a II-a (tu)
  • mucărești
 (să)
  • mucărești
  • mucăreai
  • mucăriși
  • mucăriseși
a III-a (el, ea)
  • mucărește
 (să)
  • mucărească
  • mucărea
  • mucări
  • mucărise
plural I (noi)
  • mucărim
 (să)
  • mucărim
  • mucăream
  • mucărirăm
  • mucăriserăm
  • mucărisem
a II-a (voi)
  • mucăriți
 (să)
  • mucăriți
  • mucăreați
  • mucărirăți
  • mucăriserăți
  • mucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mucăresc
 (să)
  • mucărească
  • mucăreau
  • mucăriră
  • mucăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucări, mucărescverb

regional
  • 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra. I. IONESCU, M. 529. DLRLC
etimologie:
  • Muc + sufix -ări. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.