8 definiții pentru muție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȚÍE s. f. (Pop.) Muțenie. – Mut + suf. -ie.

muție sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii / E: mut + -ie] (Rar) 1-3 Muțenie (1-2, 4).

MUȚÍE, muții, s. f. (Rar) Muțenie. – Mut + suf. -ie.

MUȚÍE, muții, s. f. (Rar) Muțenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muțíe (pop.) s. f., art. muțía, g.-d. muțíi, art. muțíei

muțíe s. f., art. muțía, g.-d. muțíi, art. muțíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȚÍE s. v. mutism, muțenie, tăcere.

muție s. v. MUTISM. MUȚENIE. TĂCERE.

Intrare: muție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muție
  • muția
plural
  • muții
  • muțiile
genitiv-dativ singular
  • muții
  • muției
plural
  • muții
  • muțiilor
vocativ singular
plural

muție

etimologie:

  • Mut + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09