10 definiții pentru muștruluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘTRULUIÁLĂ, muștruluieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

muștruluia sf [At: STĂNOIU, C. I. 107 / V: (rar) must~ / Pl: ~ieli / E: muștrului + -eală] 1 (Înv) Predare a teoriei și a practicii militare Si: instrucție, (îvp) mustră1 (1), (înv) ocenie, șmotru, (nob) mustreală. 2-3 (Pex) Instruire (severă). 4 (Pfm) Mustrare (1). 5 (Pfm) Bătaie.

MUȘTRULUIÁLĂ, muștruluieli, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

MUȘTRULUIÁLĂ, muștruluieli, s. f. Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojana; bătaie. Să tragă o sfîntă de muștruluială călugărilor. STĂNOIU, C. I. 107.

mustruluia sf vz muștruluială


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muștruluiálă (fam.) s. f., g.-d. art. muștruluiélii; pl. muștruluiéli

muștruluiálă s. f., g.-d. art. muștruluiélii; pl. muștruluiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘTRULUIÁLĂ s. v. admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

muștruluia s. v. ADMONESTARE. BĂTAIE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INSTRUCȚIE.MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

Intrare: muștruluială
muștruluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștruluia
  • muștruluiala
plural
  • muștruluieli
  • muștruluielile
genitiv-dativ singular
  • muștruluieli
  • muștruluielii
plural
  • muștruluieli
  • muștruluielilor
vocativ singular
plural

muștruluială

etimologie:

  • Muștrului + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09