13 definiții pentru mușteriu

MUȘTERÍU, mușterii, s. m. (Pop.) Cumpărător, client. – Din tc. müșteri.

MUȘTERÍU, mușterii, s. m. Cumpărător, client. – Din tc. müșteri.

MUȘTERÍU, mușterii, s. m. Cumpărător, client. Și-au stricat unul altuia prețurile, și-au furat mușteriii. GALAN, Z. R. 259. Eu i-am fost totdeauna cel dintîi mușteriu al lui. SADOVEANU, B. 97. Micul negustor își servește mușteriii cu o îndemînare care mă uimește. VLAHUȚĂ, O. A. II 84. – Variantă: (regional) mușteréu (CREANGĂ, A. 97, CONTEMPORANUL, I 509, NEGRUZZI, S. II 234) s. m.

mușteríu (înv., fam.) s. m., art. mușteríul; pl. mușteríi, art. mușteríii (-ri-ii)

MUȘTERÍU s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.

mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija.

MUȘTERÍU ~i m. pop. Persoană care cumpără mărfuri cu regularitate de la același magazin sau frecventează în permanență același local public; client. /<turc. müșteri

mușteriu m. cumpărător, client: bani să fie, mușterii nu lipsesc AL. [Turc. MUȘTERI].

mușteríŭ m. (turc. ar. mušteri, d. ar. šira, ištíra, cumpărătură; ngr. musteris, bg. sîrb. mušteríja). Vechĭ. Cel ce oferă maĭ mult la mezat. Azĭ. Client la prăvălie, la trăsură, la barcă ș. a. Fig. Iron. Hoț: ține-țĭ bine geamantanu, că’ndată se găsește un mușteriŭ. – Și -iríŭ, ĭar în nord -eréŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mușteríu s. m., art. mușteríul; pl. mușteríi, art. mușteríii

MUȘTERIU s. client, cumpărător, (înv.) tîrguitor. (~ al unui magazin.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor.

Intrare: mușteriu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușteriu
  • mușteriul
  • mușteriu‑
plural
  • mușterii
  • mușteriii
genitiv-dativ singular
  • mușteriu
  • mușteriului
plural
  • mușterii
  • mușteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)