mușteriu sm [At: LET. III, 247/2 / V: (îrg) ~reu / Pl: ~ii / E: tc müșteri] 1 (Înv) Cumpărător la o licitație. 2-3 (Pex) Persoană care cumpără (în mod obișnuit) de la un magazin, de la un negustor etc. Si: cumpărător. 4 (Pex) Persoană care consumă ceva într-un local public Si: client.