mușat, ~ă a [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: cf arm mușat] (Trs) (Termen de alintare pentru un copil mic) Frumos.

mușat a. Mac. frumos: mușatul mamei. V. mușățel.

Mușat m. numele a patru Domni ai Moldovei: 1. (Costea Vodă), primul Domn din acest neam, domni scurt timp (1373-1374); 2. (Petru), fiul celui precedent, închină țara regelui polon Vladislav Iagelon, pe a cărui soră o luă de soție (1378-1393); 3. (Roman), fratele celui precedent, fundatorul orașului Roman (1393-1394 și 1399-1400); 4. (Ștefan), frate cu Petru și Roman, se luptă cu regele ungur Sigismund, pe care îl sili să i se închine (1394-1396).

MUȘÁT adj. v. arătos, chipeș, frumos.

mușat adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS.

mușát (-tă), adj. – Frumos, drăguț. – Mr., istr. mușat. Din frumos, prin intermediul lui frumușat și dintr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat (Tiktin; REW 3450; Graur, BL, V, 70), cu reducție ca în (ma)mă-ta, (mă)măligă, (ma)morniță etc. Der. din lat. musteus „tînăr” (Giuglea, Dacor., III, 767; REW 3450N) nu este probabilă. În Trans. și înv. în toată dacor., cf. numele Mușat. – Der. mușețel, s. m. (romaniță, Matricaria chamomilla). Din rom. provine mag. musacól (Edelspacher 19).

mușát, -ă, adj. – (arh.) Frumos, drăguț. ♦ (onom.) Mușat, Musat, nume de familie (28 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Din frumos, printr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat sau *frumușat (DER); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970); cf. arm. mușat (MDA).

MUȘAT, Gheorghe (?-1917), caporal de grăniceri. A căzut eroic în luptele de la Oituz.

MUȘAT adj. ar. „frumos” (v. Al. Graur, BL V 70). 1. – mold. (Dm; Ștef; Paș; Hur); -a f. (Dm; Ștef). 2.+ suf. slav -in: Mușatin > „al Mușatei”, cognomen al dinastiei moldovene. 3. Mușăt, fam. (Șez); -escu. 4. Mușații t, (Mus). 5. Mușetoiu(Sd XV32); Mușătoiu t, olt. (Î Div).

PETRU (PETRU MUȘAT), domn al Moldovei (c. 1375-c. 1391). Fiul Margaretei (Mușata). S-a preocupat de dezvoltarea economică a Moldovei, a bătut prima monedă din istoria țării și a ridicat importante cetăți (Șcheia, Neamț și Suceava). A stabilit capitala țării la Suceava. După un conflict cu feudalii poloni, pe care i-a înfrânt în Țara Șepenițului, a acceptat suzeranitatea regelui Vladislav Iagełło, pentru a preîntâmpina un eventual atac al ungurilor. A întreținut relații de prietenie cu Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.