2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă.

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă.

mreji [At: CANTEMIR, IST. 231 / Pzi: esc / E: mreajă] (Reg) 1 vi A împleti mreje (1), a face plase, rețele Si: (reg) a mrejui (1). 2 vi A arunca mreaja (1) pentru a prinde pești. 3 vt (Fig) A umbla cu mijloace viclene pentru a ademeni, a prinde Si: (reg) a mrejui (2), Vz a unelti, a urzi. 4 vt (Pan; c. i. fire textile) A urzi. 5 vt (Pan; c. i. fire textile) A țese. 6 vt (Pan; c. i. fire textile) A împleti. 7 vt (Pan; spc) A însăila. 8 vt (C. i. un gard din crengi, de mărăcini) A construi prin împletire.

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împleti mreje; fig. a umbla cu intrigi. Acei înrăutățiți au iscodit deosebite pîri minciunoase și au mrejit feluri de intrigi asupra lui. NEGRUZZI, S. I 232.

A MREJÍ ~ésc 1. tranz. rar (ață) A împleti formând o mreajă. 2. intranz. fig. A face intrigi; a unelti. /Din mreajă

mrejésc v.tr. (d. mrejă). Împletesc în formă de mrejă. Fig. Uneltesc (urzesc) intrigĭ, comploturĭ ș. a. – Și mrejuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mrejí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mrejésc, imperf. 3 sg. mrejeá; conj. prez. 3 mrejeáscă

mrejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mrejésc, imperf. 3 sg. mrejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mrejeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MREJÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

mreji vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mreáje (mréji), s. f.1. Vîrșă, plasă, năvod. – 2. Cursă, capcană, laț. – 3. (Olt.) Țesătură. – Var. mreje. Mr., megl. mreajă. Sl. mrĕža (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 205; Berneker, II, 38; Conev 64), cf. bg. mrĕža, sb., cr. mrȅža, slov. mrêža, ngr. μέρζα, alb. mrežë.Der. mreji (var. înmrejui), vb. (a fabrica plase; a repara plase; a zvîrli mreaja; a prinde în plasă); mrejer, s. m. (pescar care trage la năvod).

Intrare: mreji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mreji
  • mrejire
  • mrejit
  • mrejitu‑
  • mrejind
  • mrejindu‑
singular plural
  • mrejește
  • mrejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mrejesc
(să)
  • mrejesc
  • mrejeam
  • mrejii
  • mrejisem
a II-a (tu)
  • mrejești
(să)
  • mrejești
  • mrejeai
  • mrejiși
  • mrejiseși
a III-a (el, ea)
  • mrejește
(să)
  • mrejească
  • mrejea
  • mreji
  • mrejise
plural I (noi)
  • mrejim
(să)
  • mrejim
  • mrejeam
  • mrejirăm
  • mrejiserăm
  • mrejisem
a II-a (voi)
  • mrejiți
(să)
  • mrejiți
  • mrejeați
  • mrejirăți
  • mrejiserăți
  • mrejiseți
a III-a (ei, ele)
  • mrejesc
(să)
  • mrejească
  • mrejeau
  • mreji
  • mrejiseră
Intrare: mreaje
substantiv feminin (F124.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mreaje
  • mreajea
plural
  • mreji
  • mrejile
genitiv-dativ singular
  • mreji
  • mrejii
plural
  • mreji
  • mrejilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mreji

etimologie:

  • mreajă
    surse: DEX '98 DEX '09