info
Varianta mpleticire este o formă elidată a lui împleticire,împletici.

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLETECI vb. IV v. împletici.

ÎMPLETICI, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împleteci vb. IV] – Et. nec.

ÎMPLETICI, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împleteci vb. IV] – Et. nec.

ÎMPLETICIRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici.

împletecire sf vz împleticire

împletici [At: CANTEMIR, IST, 126 / V: (înv) ~teci, ~tuci, ~pre~ / Pzi: ~icesc / E: împleti + -ici] 1 vr (D. plante agățătoare) A se cățăra pe alte plante. 2 vr (D. șarpe) A se încolăci. 3 vr (Înv; d. oameni) A-și frânge mâinile de disperare. 4 vr (D. picioarele omului) A se împiedica. 5 vr (Pex; d. oameni) A merge clătinându-se. 6 vr (Fig; d. vorbe, gânduri) A se zăpăci. 7-8 vtr (D. obiecte) A (se) încurca. 9-10 vtr (D. obiecte) A (se) amesteca. 11-12 vtrr A (se) înlănțui unul de altul. 13 vr (Pan; d. limbă) A se încurca în timpul vorbitului. 14 vr (D. oameni) A articula cuvintele cu greutate.

împleticire sf [At: (a. 1701) IORGA, S. D. XXII, 226 / V: (înv) ~tec~ / Pl: ~ri / E: împletici] 1 Cățărare a plantelor agățătoare Si: împleticeală (1), împleticitură. 2 Încolăcire a șarpelui Si: împleticeală (2), împleticitură (2). 3 (Înv) Frângere a mâinilor din cauza disperării Si: împleticeală (3), împleticitură (3). 4 împiedicare a picioarelor sau a limbii Si: împleticeală (4), împleticitură (4). 5 Clătinare în timpul mersului Si: împleticeală (5), împleticitură (5). 6 (Fig) Zăpăcire a vorbelor sau a gândurilor Si: împleticeală (6), împleticitură (6). 7 Încurcare. 8 Amestecare. 9 Înlănțuire. 10 Dificultate în articularea cuvintelor Si: împleticeală (10), împleticitură (10).

ÎMPLETICI, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se încrucișa, a se împiedica în mers. Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ♦ (Despre oameni) A umbla clătinîndu-se, împiedicîndu-se, gata să cadă. Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adinci. BART, E. 216. El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. ♦ Fig. (Despre limbă) A se încurca, a articula încurcat, îngăimat, bîlbîit. Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599. 2. (Și în forma împleteci) A se amesteca, a se încurca, a se încîlci. Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147. ◊ Tranz. Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobișnuit, în expr.) A(-și) împletici mîinile = a-și frînge mîinile (de desperare). Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele impletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ Tranz. A se încolăci, a se face cerc. Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65. ◊ Refl. Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443. – Variantă: împleteci vb. IV.

A SE ÎMPLETICI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge împiedicându-se. 2) (despre picioare) A se împiedica unul de altul în mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se încurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca în neordine. 4) rar A se strânge în formă de colac; a se încolăci; a se încovriga. /<lat. implecticare

A ÎMPLETICI ~esc tranz. A face să se împleticească. /<lat. implecticare

împletecì v. 1. a încurca rău; 2. a se împiedeca de ceva, a șovăi. [Frecventativ din împletì].

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă’ncurc, mă’mpedic: m’am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S’a împleticit în vorbă, i s’aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!împletici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împleticesc, 3 sg. se împleticește, imperf. 1 sg. mă împleticeam; conj. prez. 1 sg. să mă împleticesc, 3 să se împleticească; imper. 2 sg. afirm. împleticește-te; ger. împleticindu-mă

împleticire s. f., g.-d. art. împleticirii

împletici (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticește, imperf. 3 sg. împleticea; conj. prez. 3 împleticească

*împleticire s. f., g.-d. art. împleticirii

împletici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împleticesc, imperf. 3 sg. împleticea; conj. prez. 3 sg. și pl. împleticească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPLETICI vb. a se clătina, a șovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.)

ÎMPLETICI vb. a se clătina, a șovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.)

Intrare: împletici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticire
  • ‑mpleticire
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitu‑
  • ‑mpleticitu‑
  • împleticind
  • ‑mpleticind
  • împleticindu‑
  • ‑mpleticindu‑
singular plural
  • împleticește
  • ‑mpleticește
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
(să)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
  • împleticeam
  • ‑mpleticeam
  • împleticii
  • ‑mpleticii
  • împleticisem
  • ‑mpleticisem
a II-a (tu)
  • împleticești
  • ‑mpleticești
(să)
  • împleticești
  • ‑mpleticești
  • împleticeai
  • ‑mpleticeai
  • împleticiși
  • ‑mpleticiși
  • împleticiseși
  • ‑mpleticiseși
a III-a (el, ea)
  • împleticește
  • ‑mpleticește
(să)
  • împleticească
  • ‑mpleticească
  • împleticea
  • ‑mpleticea
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticise
  • ‑mpleticise
plural I (noi)
  • împleticim
  • ‑mpleticim
(să)
  • împleticim
  • ‑mpleticim
  • împleticeam
  • ‑mpleticeam
  • împleticirăm
  • ‑mpleticirăm
  • împleticiserăm
  • ‑mpleticiserăm
  • împleticisem
  • ‑mpleticisem
a II-a (voi)
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
(să)
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticeați
  • ‑mpleticeați
  • împleticirăți
  • ‑mpleticirăți
  • împleticiserăți
  • ‑mpleticiserăți
  • împleticiseți
  • ‑mpleticiseți
a III-a (ei, ele)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
(să)
  • împleticească
  • ‑mpleticească
  • împleticeau
  • ‑mpleticeau
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticiseră
  • ‑mpleticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împletecire
  • ‑mpletecire
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitu‑
  • ‑mpletecitu‑
  • împletecind
  • ‑mpletecind
  • împletecindu‑
  • ‑mpletecindu‑
singular plural
  • împletecește
  • ‑mpletecește
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
(să)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
  • împleteceam
  • ‑mpleteceam
  • împletecii
  • ‑mpletecii
  • împletecisem
  • ‑mpletecisem
a II-a (tu)
  • împletecești
  • ‑mpletecești
(să)
  • împletecești
  • ‑mpletecești
  • împleteceai
  • ‑mpleteceai
  • împleteciși
  • ‑mpleteciși
  • împleteciseși
  • ‑mpleteciseși
a III-a (el, ea)
  • împletecește
  • ‑mpletecește
(să)
  • împletecească
  • ‑mpletecească
  • împletecea
  • ‑mpletecea
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împletecise
  • ‑mpletecise
plural I (noi)
  • împletecim
  • ‑mpletecim
(să)
  • împletecim
  • ‑mpletecim
  • împleteceam
  • ‑mpleteceam
  • împletecirăm
  • ‑mpletecirăm
  • împleteciserăm
  • ‑mpleteciserăm
  • împletecisem
  • ‑mpletecisem
a II-a (voi)
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
(să)
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteceați
  • ‑mpleteceați
  • împletecirăți
  • ‑mpletecirăți
  • împleteciserăți
  • ‑mpleteciserăți
  • împleteciseți
  • ‑mpleteciseți
a III-a (ei, ele)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
(să)
  • împletecească
  • ‑mpletecească
  • împleteceau
  • ‑mpleteceau
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împleteciseră
  • ‑mpleteciseră
împretici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împletuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: împleticire
împleticire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împleticire
  • ‑mpleticire
  • împleticirea
  • ‑mpleticirea
plural
  • împleticiri
  • ‑mpleticiri
  • împleticirile
  • ‑mpleticirile
genitiv-dativ singular
  • împleticiri
  • ‑mpleticiri
  • împleticirii
  • ‑mpleticirii
plural
  • împleticiri
  • ‑mpleticiri
  • împleticirilor
  • ‑mpleticirilor
vocativ singular
plural
împletecire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletecire
  • ‑mpletecire
  • împletecirea
  • ‑mpletecirea
plural
  • împleteciri
  • ‑mpleteciri
  • împletecirile
  • ‑mpletecirile
genitiv-dativ singular
  • împleteciri
  • ‑mpleteciri
  • împletecirii
  • ‑mpletecirii
plural
  • împleteciri
  • ‑mpleteciri
  • împletecirilor
  • ‑mpletecirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împletici, împleticescverb

  • 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împiedica
    • format_quote Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. DLRLC
    • format_quote Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. DLRLC
    • format_quote Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110. DLRLC
    • format_quote Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. DLRLC
    • format_quote Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adînci. BART, E. 216. DLRLC
    • format_quote El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
    • 1.1. prin analogie (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599. DLRLC
  • 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv reflexiv A (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65. DLRLC
      • format_quote Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
    • chat_bubble neobișnuit A(-și) împletici mâinile = a-și frânge mâinile (de desperare). DLRLC
      • format_quote Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele împletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. DLRLC
etimologie:

împleticire, împleticirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
  • vezi împletici DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.