5 definiții pentru împleticire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPLETICIRE s. f. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. – V. împletici.
împleticire sf [At: (a. 1701) IORGA, S. D. XXII, 226 / V: (înv) ~tec~ / Pl: ~ri / E: împletici] 1 Cățărare a plantelor agățătoare Si: împleticeală (1), împleticitură. 2 Încolăcire a șarpelui Si: împleticeală (2), împleticitură (2). 3 (Înv) Frângere a mâinilor din cauza disperării Si: împleticeală (3), împleticitură (3). 4 împiedicare a picioarelor sau a limbii Si: împleticeală (4), împleticitură (4). 5 Clătinare în timpul mersului Si: împleticeală (5), împleticitură (5). 6 (Fig) Zăpăcire a vorbelor sau a gândurilor Si: împleticeală (6), împleticitură (6). 7 Încurcare. 8 Amestecare. 9 Înlănțuire. 10 Dificultate în articularea cuvintelor Si: împleticeală (10), împleticitură (10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împletecire sf vz împleticire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împleticire s. f., g.-d. art. împleticirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*împleticire s. f., g.-d. art. împleticirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împleticire, împleticirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) împletici și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
- împletici DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.