3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mozavirire sf [At: KLEIN, D. 212 / Pl: ~ri / E: mozaviri] (Înv) Calomniere.

mozavir sm [At: CUV D. BĂTR. I, 294 / Pl: ~i / E: tc müzevvir] (Tcî) 1 Calomniator. 2 Om viclean.

mozaviri vt [At: (a. 1642) BV I, 125/11 / V: muzăv~, muzev~ / Pzi: ~resc / E: mozavir] (Înv) 1 A calomnia. 2 A încerca să înșele.

MOZAVIRI vb. (ȚR) A defăima, a calomnia. Să nu muzăvirim pre nimenea. ÎNVĂȚĂTURI 1642. Fu pîrit și muzevirit de Manea. N 1682, 5r. Nu mozaviriia aceia unul pre altul precum facem noi, creștinii. VS 1705, 130v; cf. ÎNV. 1642, 15r, 15v, 16v, 17r; MARDARIE, 158; ANON. CANTAC.; ST. LEX., 294; CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 46r; N 1727, 135r; MĂRGĂRITARE 1746. Variante: muzăviri (ÎNVĂȚĂTURI 1642), muzeviri (N 1682, 5r). Etimologie: mozavir + suf. -i. Vezi și mozavir, mozavirie. Cf. amesteca, balamuți, blojori, pohlibui.

mozavír m. (turc. [d. ar.] müzevvir). Vechĭ. Rar. Calomniator. – Și ca verb mozaviresc, și ca subst. mozaviríe, și ca adj. mozavírnic: cuvinte mozavirnice.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOZAVIRÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

mozaviri vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: mozavirire
mozavirire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mozaviri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mozaviri
  • mozavirire
  • mozavirit
  • mozaviritu‑
  • mozavirind
  • mozavirindu‑
singular plural
  • mozavirește
  • mozaviriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mozaviresc
(să)
  • mozaviresc
  • mozaviream
  • mozavirii
  • mozavirisem
a II-a (tu)
  • mozavirești
(să)
  • mozavirești
  • mozavireai
  • mozaviriși
  • mozaviriseși
a III-a (el, ea)
  • mozavirește
(să)
  • mozavirească
  • mozavirea
  • mozaviri
  • mozavirise
plural I (noi)
  • mozavirim
(să)
  • mozavirim
  • mozaviream
  • mozavirirăm
  • mozaviriserăm
  • mozavirisem
a II-a (voi)
  • mozaviriți
(să)
  • mozaviriți
  • mozavireați
  • mozavirirăți
  • mozaviriserăți
  • mozaviriseți
a III-a (ei, ele)
  • mozaviresc
(să)
  • mozavirească
  • mozavireau
  • mozaviri
  • mozaviriseră
Intrare: mozavirit
mozavirit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozavirit
  • mozaviritul
  • mozaviritu‑
  • mozaviri
  • mozavirita
plural
  • mozaviriți
  • mozaviriții
  • mozavirite
  • mozaviritele
genitiv-dativ singular
  • mozavirit
  • mozaviritului
  • mozavirite
  • mozaviritei
plural
  • mozaviriți
  • mozaviriților
  • mozavirite
  • mozaviritelor
vocativ singular
plural
mozavirire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozavirire
  • mozavirirea
plural
  • mozaviriri
  • mozaviririle
genitiv-dativ singular
  • mozaviriri
  • mozaviririi
plural
  • mozaviriri
  • mozaviririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)