3 intrări

19 definiții

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

mozaicá vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichéz, 3 sg. și pl. mozaicheáză

MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].

MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZAÍC1, mozaicuri, s. n. Lucrare (de artă) decorativă în care plăci sau. bucăți mici de diferite materiale, de forme și culori variate, sînt lipite între ele cu mortar sau cu mastic alcătuind un desen ornamental sau figurativ. Alături de palatul alb și cărămiziu se înălța o clădire mult mai mare: coloane sculptate, statui, mozaicuri o împodobeau cu o bogăție de piatră, granit și marmură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2806. ◊ Loc. adv. În mozaic = ca un mozaic, în multe culori; pestriț, colorat. Un covor de petice, împletit de dumneaei, în mozaic de culori. BASSARABESCU, S. N. 17. ♦ Fig. Amestec de elemente, culori, lucruri, ființe diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 18. Strofa lui [Coșbuc] e variată, capricioasă, citeodată un adevărat mozaic. GHEREA, ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri, afară de romîni. ALECSANDRI, la CADE.

MOZÁIC 2, -Ă, mozaici, -e, adj. Legat de învățătura religioasă a lui Moise, bazat pe această învățătură. Religie mozaică. ♦ (Substantivat) Adept al cultului propovăduit de Moise.

mozaíc2 s. n., pl. mozaícuri

mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice

mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice

MOZÁIC adj., s. (BIS.) iudaic.

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].

MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)

MOZÁIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque

MOZÁIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque

mozàic a. ce vine dela Moise: legea mozaică.

2) *mozáic, -ă adj. (d. Móses, forma latină a luĭ Moĭse, legĭuitoru Jidanilor). Judaic, jidănesc. Adv. Jidănește: a se închina mozaic.

Intrare: mozaica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mozaica mozaicare mozaicat mozaicând singular plural
mozaichea mozaicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mozaichez (să) mozaichez mozaicam mozaicai mozaicasem
a II-a (tu) mozaichezi (să) mozaichezi mozaicai mozaicași mozaicaseși
a III-a (el, ea) mozaichea (să) mozaicheze mozaica mozaică mozaicase
plural I (noi) mozaicăm (să) mozaicăm mozaicam mozaicarăm mozaicaserăm, mozaicasem*
a II-a (voi) mozaicați (să) mozaicați mozaicați mozaicarăți mozaicaserăți, mozaicaseți*
a III-a (ei, ele) mozaichea (să) mozaicheze mozaicau mozaica mozaicaseră
Intrare: mozaic (- '- -) (adj.)
mozaic (- '- -) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mozaic mozaicul mozaică mozaica
plural mozaici mozaicii mozaice mozaicele
genitiv-dativ singular mozaic mozaicului mozaice mozaicei
plural mozaici mozaicilor mozaice mozaicelor
vocativ singular
plural
Intrare: mozaică (- '- -)
mozaică (- '- -) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mozaică mozaica
plural mozaice mozaicele
genitiv-dativ singular mozaice mozaicei
plural mozaice mozaicelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)