13 definiții pentru mozaic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

mozaic2, ~ă [At: DL / P: ~za-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mosaïque, it mosaico] 1-2 smf, a (Adept) al mozaismului. 3 a Privitor la mozaism.

MOZÁIC 2, -Ă, mozaici, -e, adj. Legat de învățătura religioasă a lui Moise, bazat pe această învățătură. Religie mozaică. ♦ (Substantivat) Adept al cultului propovăduit de Moise.

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].

MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)

MOZÁIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque

mozàic a. ce vine dela Moise: legea mozaică.

2) *mozáic, -ă adj. (d. Móses, forma latină a luĭ Moĭse, legĭuitoru Jidanilor). Judaic, jidănesc. Adv. Jidănește: a se închina mozaic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice

mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice

mozaic, -că; -ci, -ce (religiune mozaică).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mozaic (adj.)
mozaic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mo-za-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozaic
  • mozaicul
  • mozaicu‑
  • mozaică
  • mozaica
plural
  • mozaici
  • mozaicii
  • mozaice
  • mozaicele
genitiv-dativ singular
  • mozaic
  • mozaicului
  • mozaice
  • mozaicei
plural
  • mozaici
  • mozaicilor
  • mozaice
  • mozaicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mozaic (adj.)

etimologie: