3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mozai sf vz mozaic1

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

mozaic2, ~ă [At: DL / P: ~za-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mosaïque, it mosaico] 1-2 smf, a (Adept) al mozaismului. 3 a Privitor la mozaism.

mozaica vt [At: DEX2 / P: ~za-i~ / Pzi: ~ichez / E: mozaic1] (Rar) 1 A împodobi cu mozaicuri1 (1). 2 A face să aibă aspect de mozaic1 (1).

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

MOZÁIC 2, -Ă, mozaici, -e, adj. Legat de învățătura religioasă a lui Moise, bazat pe această învățătură. Religie mozaică. ♦ (Substantivat) Adept al cultului propovăduit de Moise.

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].

MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].

MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)

MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)

MOZÁIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque

MOZÁIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque

mozàic a. ce vine dela Moise: legea mozaică.

2) *mozáic, -ă adj. (d. Móses, forma latină a luĭ Moĭse, legĭuitoru Jidanilor). Judaic, jidănesc. Adv. Jidănește: a se închina mozaic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice

mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice

mozaicá vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichéz, 3 sg. și pl. mozaicheáză

mozaic, -că; -ci, -ce (religiune mozaică).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mozaică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozaică
  • mozaica
plural
  • mozaice
  • mozaicele
genitiv-dativ singular
  • mozaice
  • mozaicei
plural
  • mozaice
  • mozaicelor
vocativ singular
  • mozaică
  • mozaico
plural
  • mozaicelor
Intrare: mozaic (adj.)
mozaic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mo-za-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozaic
  • mozaicul
  • mozaicu‑
  • mozaică
  • mozaica
plural
  • mozaici
  • mozaicii
  • mozaice
  • mozaicele
genitiv-dativ singular
  • mozaic
  • mozaicului
  • mozaice
  • mozaicei
plural
  • mozaici
  • mozaicilor
  • mozaice
  • mozaicelor
vocativ singular
plural
Intrare: mozaica
  • silabație: mo-za-i-ca info
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mozaica
  • mozaicare
  • mozaicat
  • mozaicatu‑
  • mozaicând
  • mozaicându‑
singular plural
  • mozaichea
  • mozaicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mozaichez
(să)
  • mozaichez
  • mozaicam
  • mozaicai
  • mozaicasem
a II-a (tu)
  • mozaichezi
(să)
  • mozaichezi
  • mozaicai
  • mozaicași
  • mozaicaseși
a III-a (el, ea)
  • mozaichea
(să)
  • mozaicheze
  • mozaica
  • mozaică
  • mozaicase
plural I (noi)
  • mozaicăm
(să)
  • mozaicăm
  • mozaicam
  • mozaicarăm
  • mozaicaserăm
  • mozaicasem
a II-a (voi)
  • mozaicați
(să)
  • mozaicați
  • mozaicați
  • mozaicarăți
  • mozaicaserăți
  • mozaicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mozaichea
(să)
  • mozaicheze
  • mozaicau
  • mozaica
  • mozaicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mozaica

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

mozaic (adj.)

etimologie:

mozaic, -ă (persoană) mozaică

  • 1. Adept al mozaismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: