opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.

motroșa v vz motroși

motroși1 vti [At: POLIZU / V: (cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf motroși2] (Reg) 1-2 A căuta. 3-4 A mocoși.

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.

motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].

Ortografice DOOM

motroși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșesc, imperf. 3 sg. motroșea; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșească

Sinonime

MOTROȘI vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

motroși vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre oameni) v. Migăli. Mocăi. Mocoși. Moșmondi. Moșmoni. Ticăi2. 2 (despre ființe; adesea cu determ. locale introduse prin prep. „în”, „prin”) v. Căuta. Cotrobăi. Răscoli. Scormoni. Scotoci. Uita. Umbla.

motroși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

Arhaisme și regionalisme

motroși, motroșesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.

motroșí, motroșesc, v.t.r. (reg.) 1. A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. 2. A înghesui: „Și-apoi l-o drăgostit. Și ce l-o motroșit ie acolo pă el” (Bilțiu, 2007: 274). 3. (r.) A se strânge cocoloș: „[Firele mici de cânepă care rămân după recoltat] se strâng cu grebla și să motroșăsc, facem moș; din ei se fac câlți” (ALRRM, 1997; h. 882). – Et. nec., cf. mătrăși (MDA).

motroși, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).

Tezaur

MOTROȘI1 vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Regional) 1. A căuta, a scotoci. Cf. POLIZU, GHEȚIE, R. M., VAIDA. Zmeul motroșa cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47. 2. A mocoși. Cf. ȘĂINEANU, D. U., VICIU, GL., com. din RĂHĂU-SEBEȘ, PAȘCA, GL, A V 20. – Prez. ind.: motroșesc. – Și: motroșá vb. I. – Etimologia necunoscută. – Cf. m o t r o ș i2.

MOTROȘI2 vb. IV v. mătrăși.

Intrare: motroșit
motroșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motroșit
  • motroșitul
  • motroșitu‑
  • motroșită
  • motroșita
plural
  • motroșiți
  • motroșiții
  • motroșite
  • motroșitele
genitiv-dativ singular
  • motroșit
  • motroșitului
  • motroșite
  • motroșitei
plural
  • motroșiți
  • motroșiților
  • motroșite
  • motroșitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: motroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motroși
  • motroșire
  • motroșit
  • motroșitu‑
  • motroșind
  • motroșindu‑
 singular plural
  • motroșește
  • motroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșesc
  • motroșeam
  • motroșii
  • motroșisem
a II-a (tu)
  • motroșești
 (să)
  • motroșești
  • motroșeai
  • motroșiși
  • motroșiseși
a III-a (el, ea)
  • motroșește
 (să)
  • motroșească
  • motroșea
  • motroși
  • motroșise
plural I (noi)
  • motroșim
 (să)
  • motroșim
  • motroșeam
  • motroșirăm
  • motroșiserăm
  • motroșisem
a II-a (voi)
  • motroșiți
 (să)
  • motroșiți
  • motroșeați
  • motroșirăți
  • motroșiserăți
  • motroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșească
  • motroșeau
  • motroșiră
  • motroșiseră
motroșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motroși, motroșescverb

etimologie:
  • cf. mătrăși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.