2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.

motroși1 vti [At: POLIZU / V: (cscj) a / Pzi: esc / E: ns cf motroși2] (Reg) 1-2 A căuta. 3-4 A mocoși.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.

motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

motroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșésc, imperf. 3 sg. motroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOTROȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

motroși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

motroșí, motroșésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.

motroșí, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: motroșit
motroșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motroșit
  • motroșitul
  • motroșitu‑
  • motroși
  • motroșita
plural
  • motroșiți
  • motroșiții
  • motroșite
  • motroșitele
genitiv-dativ singular
  • motroșit
  • motroșitului
  • motroșite
  • motroșitei
plural
  • motroșiți
  • motroșiților
  • motroșite
  • motroșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: motroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motroși
  • motroșire
  • motroșit
  • motroșitu‑
  • motroșind
  • motroșindu‑
singular plural
  • motroșește
  • motroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motroșesc
(să)
  • motroșesc
  • motroșeam
  • motroșii
  • motroșisem
a II-a (tu)
  • motroșești
(să)
  • motroșești
  • motroșeai
  • motroșiși
  • motroșiseși
a III-a (el, ea)
  • motroșește
(să)
  • motroșească
  • motroșea
  • motroși
  • motroșise
plural I (noi)
  • motroșim
(să)
  • motroșim
  • motroșeam
  • motroșirăm
  • motroșiserăm
  • motroșisem
a II-a (voi)
  • motroșiți
(să)
  • motroșiți
  • motroșeați
  • motroșirăți
  • motroșiserăți
  • motroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • motroșesc
(să)
  • motroșească
  • motroșeau
  • motroși
  • motroșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motroși

etimologie:

  • cf. mătrăși
    surse: DEX '98 DEX '09